Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ostie

├ôSTIE1, ostii, s. f. Unealt─â de pescuit de forma unei furci cu mai multe bra╚Ťe ascu╚Ťite, care se ├«nfige ├«n corpul pe╚Ötilor. ÔÇô Din sl. ost─ş.
├ôSTIE2, ostii, s. f. P├óine nedospit─â (azim─â) care serve╚Öte la cuminec─âtur─â ├«n cultul catolic ╚Öi ├«n cel luteran. ÔÇô Din germ. Hostie, lat. hostia.
├ôSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat ├«ntre auriculele ╚Öi ventriculele inimii, precum ╚Öi ├«ntre acestea ╚Öi arterele mari ale corpului. ÔÇô Din lat. ostium.
├ôSTIE1, ostii, s. f. Unealt─â de pescuit de forma unei furci cu mai multe bra╚Ťe ascu╚Ťite, care se ├«nfige ├«n corpul pe╚Ötilor. ÔÇô Din sl. ost─ş.
├ôSTIE2, ostii, s. f. P├óine nedospit─â (azim─â) care serve╚Öte la cuminec─âtur─â ├«n cultul catolic ╚Öi ├«n cel luteran. ÔÇô Din germ. Hostie, lat. hostia.
├ôSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat ├«ntre auriculele ╚Öi ventriculele inimii, precum ╚Öi ├«ntre acestea ╚Öi arterele mari ale corpului. ÔÇô Din lat. ostium.
├ôSTIE, ostii, s. f. Unealt─â de pescuit de forma unei furci cu trei, patru sau cinci bra╚Ťe ascu╚Ťite, cu care se prind pe╚Öti (├«nfig├«ndu-se ├«n corpul lor). P├«rc─âlabul de la╚Öi d─âduse porunc─â s─â se caute numaidec├«t ├«n acea zi, fie cu n─âvoadele, fie cu ostia, un crap de ╚Öase oc─â. SADOVEANU, F. J. 384.
├│stie (-ti-e) s. f., art. ├│stia (-ti-a), g.-d. art. ├│stiei; pl. ├│stii, art. ├│stiile (-ti-i-)
├│stie (unealt─â de pescuit, azim─â, orificiu al inimii) s. f. (sil. -ti-e), art. ├│stia(sil. -ti-a), g.-d. art. ├│stiei; pl. ├│stii, art. ├│stiile (sil. -ti-i-)
├ôSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furc─â, ╚Ť─âpoaie, (prin Dobr.) sandol─â.
ÓSTIE s. v. furcă.
ÓSTIE1 s.f. (Bis.) Azimă care se dă la împărtășanie în cultul catolic și luteran. [Gen. -iei. / cf. it. ostia, fr. hostie, lat. hostia].
ÓSTIE2 s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium].
ÓSTIE s. f. pâine folosită (azimă) pentru cuminecătură în cultul catolic și luteran. (< germ. Hostie, lat. hostia)
├│stie (├│stii), s. f. ÔÇô Furc─â de pescuit. Sl. osti ÔÇ×osieÔÇŁ (Cihac, II, 232; Tiktin), cf. sb., slov. osti, rus. ostie.
ÓSTIE1 ~i f. Unealtă de pescuit, cu vârf asemănător celui al harponului sau în formă de furcă cu mai multe coarne, care se înfige în corpul peștelui. [G.-D. ostiei] /<sl. osti
ÓSTIE2 ~i f. Pâine nedospită folosită de catolici și luterani la cuminecătură. [G.-D. ostiei] /<germ. Hostie, lat. hostia
├▓stie f. p├óine nedospit─â ce preotul catolic sfin╚Ťe╚Öte la leturghie (= fr. hostie).
ostie f. 1. suli╚Ť─â triangular─â cu care se scoate (la ├«mp─ârt─â╚Öire) din cornul prescurei trupul lui Hristos; 2. furc─â de prins pe╚Öte. [Slav. OSTI, trident].
1) ├│stie f. (rus. ├│stie, ost─ş, v├«rf de ├«mpuns, ghimpe, vsl. ost─ş, osie; s├«rb. osti [f. pl.], trident, furc─â, osina, osje, musta╚Ťa spiculu─ş). Furc─â de ucis pe╚Öti─ş ├«n ap─â, numit─â ╚Öi sand├│l─â.
2) *├│stie f. (lat. hostia). Victim─â mic─â (oa─şe, capr─â, porc) sacrificat─â la Roman─ş. Az─ş, la catolic─ş, azim─â pe care preutu o sfin╚Ťe╚Öte la liturghie.
ostie s. v. FURC─é.
OSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furc─â, ╚Ť─âpoaie, (prin Dobr.) sandol─â.

Ostie dex online | sinonim

Ostie definitie

Intrare: ostie
ostie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-e