ÓSTIC, -Ă, ostici, -ce, adj. (Înv.) De răsărit, estic. – Ost + suf. -ic.

ÓSTIC, -Ă, ostici, -ce, adj. (Rar) De răsărit, estic. – Ost + suf. -ic.

ÓSTIC, -Ă, ostiei, -e, adj. (învechit, rar) De răsărit, estic. Tot corpul de oștire al colonelului Slăniceanu vine, în aceeași zi, de poposește seara la satul Selanovița, situat cam la aceeași distanță, în partea sud-ostică a forturilor turcești. ODOBESCU, S. III 580.

óstic (înv.) adj. m., pl. óstici; f. óstică, pl. óstice

óstic adj. m., pl. óstici; f. sg. óstică, pl. óstice

NORD-ÓSTIC adj. v. nord-estic.

ÓSTIC adj. v. estic, oriental, răsăritean.

nord-ostic adj. v. NORD-ESTIC.

ostic adj. v. ESTIC. ORIENTAL. RĂSĂRITEAN.

sud-ostic adj. v. SUD-ESTIC.