Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru ostia

├ôSTIE1, ostii, s. f. Unealt─â de pescuit de forma unei furci cu mai multe bra╚Ťe ascu╚Ťite, care se ├«nfige ├«n corpul pe╚Ötilor. ÔÇô Din sl. ost─ş.
├ôSTIE2, ostii, s. f. P├óine nedospit─â (azim─â) care serve╚Öte la cuminec─âtur─â ├«n cultul catolic ╚Öi ├«n cel luteran. ÔÇô Din germ. Hostie, lat. hostia.
├ôSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat ├«ntre auriculele ╚Öi ventriculele inimii, precum ╚Öi ├«ntre acestea ╚Öi arterele mari ale corpului. ÔÇô Din lat. ostium.
├ôSTIE1, ostii, s. f. Unealt─â de pescuit de forma unei furci cu mai multe bra╚Ťe ascu╚Ťite, care se ├«nfige ├«n corpul pe╚Ötilor. ÔÇô Din sl. ost─ş.
├ôSTIE2, ostii, s. f. P├óine nedospit─â (azim─â) care serve╚Öte la cuminec─âtur─â ├«n cultul catolic ╚Öi ├«n cel luteran. ÔÇô Din germ. Hostie, lat. hostia.
├ôSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat ├«ntre auriculele ╚Öi ventriculele inimii, precum ╚Öi ├«ntre acestea ╚Öi arterele mari ale corpului. ÔÇô Din lat. ostium.
├ôSTIE, ostii, s. f. Unealt─â de pescuit de forma unei furci cu trei, patru sau cinci bra╚Ťe ascu╚Ťite, cu care se prind pe╚Öti (├«nfig├«ndu-se ├«n corpul lor). P├«rc─âlabul de la╚Öi d─âduse porunc─â s─â se caute numaidec├«t ├«n acea zi, fie cu n─âvoadele, fie cu ostia, un crap de ╚Öase oc─â. SADOVEANU, F. J. 384.
├│stie (-ti-e) s. f., art. ├│stia (-ti-a), g.-d. art. ├│stiei; pl. ├│stii, art. ├│stiile (-ti-i-)
├│stie (unealt─â de pescuit, azim─â, orificiu al inimii) s. f. (sil. -ti-e), art. ├│stia(sil. -ti-a), g.-d. art. ├│stiei; pl. ├│stii, art. ├│stiile (sil. -ti-i-)
├ôSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furc─â, ╚Ť─âpoaie, (prin Dobr.) sandol─â.
ÓSTIE s. v. furcă.
ÓSTIE1 s.f. (Bis.) Azimă care se dă la împărtășanie în cultul catolic și luteran. [Gen. -iei. / cf. it. ostia, fr. hostie, lat. hostia].
ÓSTIE2 s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium].
ÓSTIE s. f. pâine folosită (azimă) pentru cuminecătură în cultul catolic și luteran. (< germ. Hostie, lat. hostia)
├│stie (├│stii), s. f. ÔÇô Furc─â de pescuit. Sl. osti ÔÇ×osieÔÇŁ (Cihac, II, 232; Tiktin), cf. sb., slov. osti, rus. ostie.
ÓSTIE1 ~i f. Unealtă de pescuit, cu vârf asemănător celui al harponului sau în formă de furcă cu mai multe coarne, care se înfige în corpul peștelui. [G.-D. ostiei] /<sl. osti
ÓSTIE2 ~i f. Pâine nedospită folosită de catolici și luterani la cuminecătură. [G.-D. ostiei] /<germ. Hostie, lat. hostia
├▓stie f. p├óine nedospit─â ce preotul catolic sfin╚Ťe╚Öte la leturghie (= fr. hostie).
ostie f. 1. suli╚Ť─â triangular─â cu care se scoate (la ├«mp─ârt─â╚Öire) din cornul prescurei trupul lui Hristos; 2. furc─â de prins pe╚Öte. [Slav. OSTI, trident].
1) ├│stie f. (rus. ├│stie, ost─ş, v├«rf de ├«mpuns, ghimpe, vsl. ost─ş, osie; s├«rb. osti [f. pl.], trident, furc─â, osina, osje, musta╚Ťa spiculu─ş). Furc─â de ucis pe╚Öti─ş ├«n ap─â, numit─â ╚Öi sand├│l─â.
2) *├│stie f. (lat. hostia). Victim─â mic─â (oa─şe, capr─â, porc) sacrificat─â la Roman─ş. Az─ş, la catolic─ş, azim─â pe care preutu o sfin╚Ťe╚Öte la liturghie.
osti├ęz, V. osto─şesc.
osto─ş├ęsc v. tr. (vsl. usto─şati, a sta ustativi, a opri [staviti, stati-stanon, a se opri], ustati-ustanon, a sta, a r─âm├«nea, ustaniti sen, a se pune, a se a╚Öeza; rus. ust├íti, ustavat─ş, a osteni [intr.]. V. pre- ╚Öi pri-sto─şesc, ostenesc, postat─â, stav─â, stavil─â, st─âvesc). Rar az─ş. Alin, potolesc: speriate de ╚Ťipetele e─ş, ├«─ş ─şe╚Öir─â ├«nainte ostoind-o (Rebr. 145), a ostoi durerea. V. refl. ├Äl rug─â s─â se osto─şasc─â (Rebr. 167); v├«ntu, durerea sÔÇÖa ostoit. V. intr. M─â potolesc: v├«ntu, durerea a ostoit. ÔÇô ╚śi oste─şesc, osto─şez, oste─şez, ostiez (Munt.). Ma─ş vech─ş ust-. V. ogo─şesc, ote╚Öesc, contenesc, ├«ncetez, sta┼ş, tinchesc.
OSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furc─â, ╚Ť─âpoaie, (prin Dobr.) sandol─â.
ostie s. v. FURC─é.
OSTIA (OSTIA ANTICA), sit arheologic situat la 30 km VSV de Roma, la c. 5 km de gura de v─ârsare a fl. Tibru ├«n M. Tirenian─â. Potrivit legendei, a╚Öezarea a fost ├«ntemeiat─â de regele Ancus Marcius ├«n sec. 7 ├«. Hr.; atestat─â documentar abia ├«n sec. 4 ├«. Hr. Distrus─â de Marius ├«n timpul r─âzboaielor civile, O. a fost reconstruit─â ├«n anul 87 ├«. Hr. de L. Cornelius Sulla; ├«n sec. 1-2 a fost un ├«nfloritor centru comercial ╚Öi important port de aprovizionare cu cereale pentru Roma. A dec─âzut ├«n sec. 4. Ast─âzi se p─âstreaz─â ruinele unor locuin╚Ťe, a forului, teatrului, Capitoliului ╚Öi templului lui Augustus (cu decora╚Ťii bogate ╚Öi mozaicuri), precum ╚Öi vestigii ale c─âii de leg─âtur─â ├«ntre Roma ╚Öi O. (via O.).

Ostia dex online | sinonim

Ostia definitie

Intrare: ostie
ostie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-e
Intrare: ostia
ostia