OSTEÓZĂ, osteoze, s. f. Afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon, caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată, depuneri de calciu în țesuturi etc. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéose.

OSTEÓZĂ, osteoze, s. f. Afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon, caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată, depuneri de calciu în țesuturi etc. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéose.

osteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. osteózei; pl. osteóze

osteóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. osteózei

OSTEOZĂ FIBROCHÍSTICĂ s. (MED.) hiperparatiroidism, boala lui Reckling-Hausen.

OSTEÓZĂ s.f. (Med.) Boală a oaselor de natură distrofică. ◊ Osteoză fibrochistică = boală endocrină datorită unei secreții exagerate de hormon paratiroidian, caracterizată prin decalcifiere osoasă cu fracturi multiple. [Pron. -ste-o-. / < fr. ostéose].

OSTEÓZĂ s. f. boală a oaselor de natură distrofică (< fr. ostéose)

OSTEÓZĂ (< fr.; {s} osteo-) s. f. ~fibrochistică = afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon paratiroidian și caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată, fracturi multiple și depuneri de săruri de calciu în piele și în diverse organe (inimă, rinichi etc.) Sin. boala lui Recklinghausen, hiperparatiroidism.