Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru osteogenez─â

OSTEOGEN├ëZ─é s. f. 1. (Biol.) Parte a embriologiei care studiaz─â formarea ╚Ťesutului osos. 2. Osificare. [Pr.: -te-o-] ÔÇô Din fr. ost├ęogen├Ęse.
OSTEOGEN├ëZ─é s. f. 1. (Biol.) Parte a embriologiei care studiaz─â formarea ╚Ťesutului osos. 2. Osificare. [Pr.: -te-o-] ÔÇô Din fr. ost├ęogen├Ęse.
osteogen├ęz─â (-te-o-) s. f., g.-d. art. osteogen├ęzei
osteogen├ęz─â s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. osteogen├ęzei
OSTEOGENÉZĂ s. osificare.
OSTEOGEN├ëZ─é s.f. (Biol.) Procesul de formare a osului; osificare; osteogenie. [< fr. ost├ęogen├Ęse].
OSTEOGEN├ëZ─é s. f. 1. proces de formare a osului; osificare. 2. parte a embriologiei care studiaz─â formarea oaselor ╚Öi a ╚Ťesutului osos. (< fr. ost├ęogen├Ęse)
OSTEOGENEZ─é s. osificare, osifica╚Ťie. (~ unui ╚Ťesut.)
OSTEO- ÔÇ×os, cartilaginosÔÇŁ. ÔŚŐ gr. osteon ÔÇ×osÔÇŁ > fr. ost├ęo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. osteo-. Ôľí ~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afec╚Ťiune a extremit─â╚Ťilor osoase ale unei articula╚Ťii; ~artrotomie (v. artro-, v. -tomie), s. f., opera╚Ťie de rezec╚Ťie a extremit─â╚Ťii articulare a unui os; ~blast (v. -blast), s. n., celul─â osoas─â t├«n─âr─â care produce oseina; sin. osteoplast; ~campsie (v. -campsie), s. f., curbare a oaselor; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â osoas─â ├«n stadiul matur; ~clast (v. -clast), s. n., 1. Tip de celul─â osoas─â. 2. Instrument chirurgical folosit la sf─âr├«marea unor oase; ~clazie (v. -clazie), s. f., 1. Interven╚Ťie chirurgical─â care necesit─â sf─âr├«marea anumitor oase. 2. Proces de resorb╚Ťie osoas─â, datorit─â osteocitelor; ~condrodistrofie (v. condro-, v. dis-, v. -trofie), s. f., osteocondropatie*; ~condropatie (v. condro-, v. -patie), s. f., proces de necrozare a unei por╚Ťiuni dintr-o apofiz─â sau epifiz─â; sin. osteodistrofie; ~dez─â (v. -dez─â), s. f., suprimare chirurgical─â a unei articula╚Ťii calcaneo-cuboidiene cu fragment de transplant tibial; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., afec╚Ťiune osoas─â caracterizat─â prin modificarea formei, m─ârimii, consisten╚Ťei sau cre╚Öterii osului; ~fit (v. -fit), s. n., proliferare anormal─â de ╚Ťesut osos ├«n apropierea unei inflama╚Ťii; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv care transmite sunetele exterioare ├«n urechea intern─â; ~gen (v. -gen1), adj., care produce ╚Ťesut osos; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare a ╚Ťesutului osos; sin. osteogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., osteogenez─â*; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematic─â a oaselor; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., Asem─ân─âtor osului. 2. s. n., Matrice hialin─â t├«n─âr─â a osului, ├«n care se depoziteaz─â s─ârurile de calciu; ~lepis (v. -lepis), s. m., pe╚Öte fosil cu solzi rombici gro╚Öi; ~lit (v. -lit1), s. n., os fosil petrificat; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., 1. Proces de distrugere a ╚Ťesutului osos. 2. Imagine radiografic─â de transparen╚Ť─â osoas─â central─â sau marginal─â, cu limite ╚Öterse sau nete; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n osteologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul sistemului osos; sin. scheletologie (1); ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolire a scheletului; ~mielodisplazie (v. mielo-, v. dis-, v. -plazie), s. f., degenerare a ╚Ťesutului hematopoietic din m─âduva oaselor; ~mieloscleroz─â (v. mielo-, v. -scleroz─â), s. f., boal─â malign─â a m─âduvei osoase, ├«n care activitatea hematopoietic─â este redus─â p├«n─â la dispari╚Ťie; ~necroz─â (v. -necroz─â), s. f., moarte celular─â a ╚Ťesutului osos; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sistemului osos; ~plast (v. -plast), s. n., osteoblast*; ~plastie (v. -plastie), s. f., restabilire pe cale chirurgical─â a unui os distrus; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoforma╚Ťie osoas─â netipic─â; ~poichilie (~poikilie) (v. -poichilie), s. f., maladie prezent├«nd la examenul radiologic al spongioasei numeroase zone bine delimitate de condensare osoas─â; sin. boala oaselor p─âtate; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., maladie caracterizat─â prin condensarea ╚Ťesutului osos; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat la sec╚Ťionarea oaselor; ~tomie (v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare chirurgical─â a unui os; ~tomoclazie (v. tomo-, v. -clazie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de corectare a diformit─â╚Ťii unui os prin osteotomie par╚Ťial─â; ~trib (v. -trib), s. n., instrument chirurgical utilizat pentru zdrobirea oaselor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substan╚Ťe) care se fixeaz─â electiv pe oase.

Osteogenez─â dex online | sinonim

Osteogenez─â definitie

Intrare: osteogenez─â
osteogenez─â substantiv feminin
  • silabisire: -te-o-