ostentatoriu definitie

7 definiții pentru ostentatoriu

OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
ostentatóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. ostentatórie (-ri-e); pl. m. și f. ostentatórii
ostentatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. ostentatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ostentatórii
OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].
OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)
OSTENTATÓRIU ~e (~i) rar v. OSTENTATIV. [Sil. -riu] /<fr. ostentatoire

ostentatoriu dex

Intrare: ostentatoriu
ostentatoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu