Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ostenta╚Ťie

OSTENT├ü╚ÜIE, ostenta╚Ťii, s. f. Punere ├«n valoare ├«n mod provocator a unei ├«nsu╚Öiri; prezentare demonstrativ─â, etalare preten╚Ťioas─â a ceva. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ostenta╚Ťie = ├«n mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostenta╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.
OSTENTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. ostenta╚Ťie.
OSTENT├ü╚ÜIE, ostenta╚Ťii, s. f. Punere ├«n valoare ├«n mod provocator a unei ├«nsu╚Öiri; prezentare demonstrativ─â, etalare preten╚Ťioas─â a ceva. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ostenta╚Ťie = ├«n mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostenta╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.
OSTENTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. ostenta╚Ťie.
OSTENT├ü╚ÜIE, ostenta╚Ťii, s. f. Atitudine de parad─â, de ├«nfumurare, de ├«ng├«mfare sau de nesocotire provocatoare a celorlal╚Ťi; prezentare demonstrativ─â, etalare preten╚Ťioas─â a ceva. Fostul aghiotant domnesc. ╚Ötie desigur regulile protocolului, dar pune ├«n gest ostenta╚Ťie revolu╚Ťionar─â. CAMIL PETRESCU, O. II 260. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ostenta╚Ťie = ├«n mod demonstrativ, ostentativ. Pe c├«nd eu c─âutam s─â ascund oarecum dragostea noastr─â, ea ╚Ťinea s-o afi╚Öeze cu ostenta╚Ťie. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. ÔÇô Variant─â: ostenta╚Ťi├║ne (ODOBESCU, S. III 633) s. f.
OSTENTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. ostenta╚Ťie.
ostent├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. ostent├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ostent├í╚Ťiei; pl. ostent├í╚Ťii, art. ostent├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ostent├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ostent├í╚Ťia(sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ostent├í╚Ťiei; pl. ostent├í╚Ťii, art. ostent├í╚Ťiile(sil. -╚Ťi-i-)
OSTENT├ü╚ÜIE s.f. (Liv.) Atitudine de parad─â, de provocare; prezentare demonstrativ─â a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostenta╚Ťiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione].
OSTENTA╚ÜI├ÜNE s.f. v. ostenta╚Ťie.
OSTENT├ü╚ÜIE s. f. atitudine de parad─â, de ├«nfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlal╚Ťi; prezentare demonstrativ─â a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare preten╚Ťioas─â. ÔÖŽ cu ~ = ├«n mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio)
OSTENT├ü╚ÜIE ~i f. Etalare excesiv─â ╚Öi indiscret─â a unui avantaj sau a unei calit─â╚Ťi. [G.-D. ostenta╚Ťiei] /<fr. ostentation, lat. ostentatio, ~onis
ostenta╚Ťi(un)e f. afecta╚Ťiune de a face parad─â cu spiritul, meritul, averea sa.
*ostenta╚Ťi├║ne f. (lat. ostent├ítio, -├│nis). Demonstra╚Ťiune, ac╚Ťiunea de a ar─âta cu m├«ndrie c─â posez─ş ceva, c─â nu te tem─ş: a ar─âta cu ostenta╚Ťiune, a face ostenta╚Ťiune din avere. ÔÇô ╚śi ├í╚Ťie.
OSTENTA╚ÜIE. Subst. Ostenta╚Ťie, parad─â (fig.), provocare, provoca╚Ťie (rar); etalare, etalaj, exhibi╚Ťie. Afectare, pre╚Ťiozitate (rar), retorism, emfaz─â, grandilocven╚Ť─â. Arogan╚Ť─â, ├«ng├«mfare, ├«nfumurare, infatuare, iactan╚Ť─â (rar), prezum╚Ťie (livr.), fal─â, f─âlo╚Öie (reg.), fudulie, ╚Ťan╚Ťo╚Öie (rar), trufie, truf─â (├«nv.); orgoliu, vanitate; fanfaronad─â, l─âud─âro╚Öenie, l─âud─âro╚Öie (rar), groz─âvire (fam. ╚Öi depr.). Dispre╚Ť, dispre╚Ťuire, desconsiderare, desconsidera╚Ťie, bravad─â, sfidare. Arogant, ├«ng├«mfat, ├«nfumurat, trufa╚Ö; fanfaron; exhibi╚Ťionist. Adj. Ostentativ, ostentatoriu (rar), provocator, demonstrativ; exhibi╚Ťionist, exhibitoriu (rar). Afectat, pre╚Ťios, retoric (peior.), emfatic, teatral, nenatural, bombastic, umflat (fig., fam.), grandilocvent. Arogant, ├«ng├«mfat, fumurat, infatuat, iactant (rar), prezum╚Ťios (livr.), plin de sine, b─â╚Ťos (fig.), ╚Ťan╚Ťo╚Ö, fudul, trufa╚Ö; orgolios, vanitos; fanfaron, l─âud─âros, l─âud─âcios (rar), f─âlos (pop. ╚Öi peior.). Dispre╚Ťuitor, sfid─âtor. Vb. A face parad─â de..., a face caz de..., a parada (livr. ╚Öi ir.), a exhiba (rar), a etala, a arbora (f├«g.), a-╚Öi da importan╚Ť─â, a se uita de sus, a-╚Öi da (a-╚Öi lua) aere, a se umfla ├«n pene, a se da ├«n spectacol; a se ├«ng├«mfa, a se ├«nfumura, a se infatua, a se f─âli (pop.), a se f─âlo╚Öi (reg.), a se fuduli, a se furlandisi (fam.); a se l─âuda, a se f─âli, a-╚Öi face reclam─â, a face pe grozavul, a se groz─âvi (fam. ╚Öi depr.). A dispre╚Ťui, a desconsidera, a sfida, a desfide. Adv. (├Än mod) ostentativ, demonstrativ etc. cu ostenta╚Ťie; cu dispre╚Ť; f─â╚Ť─ârnice╚Öte. V. afectare, automul╚Ťumire, capriciu, dispre╚Ť, grandilocven╚Ť─â, ├«ng├«mfare.

Ostenta╚Ťie dex online | sinonim

Ostenta╚Ťie definitie

Intrare: ostenta╚Ťie
ostenta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
ostenta╚Ťiune