Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 951925:

ostení, ostenesc, vb. intranz. – 1. A obosi. 2. A sta, a zăbovi: „Faceți bine, osteniți, / Că pre bine nimeriți” (Antologie, 1980: 154). – Din sl. ustanon, bg. ustaná, rus. ustat’ (DEX, MDA).

Ostenit dex online | sinonim

Ostenit definitie

Creare CV Creare CV