Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ostenicios

OSTENICI├ôS, -O├üS─é, ostenicio╚Öi, -oase, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. ÔÇô Osteni + suf. -cios.
OSTENICI├ôS, -O├üS─é, ostenicio╚Öi, -oase, adj. (├Änv. ╚Öi reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. ÔÇô Osteni + suf. -cios.
OSTENICIÓS, -OÁSĂ, ostenicioși, -oase, adj. (Învechit) Obositor, ostenitor, istovitor. Cu cît de ostenicios este drumul, cu atîta e și pitoresc. NEGRUZZI, S. I 308.
osteniciós (înv., pop.) (-cios) adj. m., pl. ostenicióși; f. ostenicioásă, pl. ostenicioáse
osteniciós adj. m. (sil. -cios), pl. ostenicióși; f. sg. ostenicioásă, pl. ostenicioáse
OSTENICIÓS adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.
ostenicios a. care ostenește lesne: ostenicioasă treabă CR.
ostenic─ş├│s, -o├ís─â adj. Ostenitor, care cauzeaz─â osteneal─â: munc─â ostenic─şoas─â.
ostenicios adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. EPUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC.

Ostenicios dex online | sinonim

Ostenicios definitie

Intrare: ostenicios
ostenicios adjectiv
  • silabisire: -cios