Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
12 definiții pentru ostășime
OSTĂȘÍME s. f. Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată, soldățime. A noastră ostășime, în foc iuțindu-și pasul, Dorea, cerea, prin tunuri ca să-ți audă glasul. ALECSANDRI, P. III 471.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ostășíme s. f., g.-d. art. ostășímii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ostășíme s. f., g.-d. art. ostășímii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OSTĂȘÍME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OSTĂȘÍME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OSTĂȘÍME f. rar. (colectiv de la ostaș) 1) Totalitate a ostașilor; soldățime. 2) Mulțime de ostași. /ostaș + suf. ~ime
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ostășime f. toți ostașii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ostășíme f. Mare număr de ostașĭ, totalitatea ostașilor.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ostășime s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
OSTĂȘIME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Ostășime dex online | sinonim
Ostășime definitie
Intrare: ostășime
ostășime substantiv feminin
