ostășime definitie

12 definiții pentru ostășime

OSTĂȘÍME s. f. Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.
OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.
OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată, soldățime. A noastră ostășime, în foc iuțindu-și pasul, Dorea, cerea, prin tunuri ca să-ți audă glasul. ALECSANDRI, P. III 471.
ostășíme s. f., g.-d. art. ostășímii
ostășíme s. f., g.-d. art. ostășímii
OSTĂȘÍME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.
OSTĂȘÍME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.
OSTĂȘÍME f. rar. (colectiv de la ostaș) 1) Totalitate a ostașilor; soldățime. 2) Mulțime de ostași. /ostaș + suf. ~ime
ostășime f. toți ostașii.
ostășíme f. Mare număr de ostașĭ, totalitatea ostașilor.
ostășime s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.
OSTĂȘIME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.

ostășime dex

Intrare: ostășime
ostășime substantiv feminin