Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru ostășime

OSTĂȘÍME s. f. Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.
OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.
OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată, soldățime. A noastră ostășime, în foc iuțindu-și pasul, Dorea, cerea, prin tunuri ca să-ți audă glasul. ALECSANDRI, P. III 471.
ostășíme s. f., g.-d. art. ostășímii
ostășíme s. f., g.-d. art. ostășímii
OSTĂȘÍME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.
OSTĂȘÍME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.
OSTĂȘÍME f. rar. (colectiv de la ostaș) 1) Totalitate a ostașilor; soldățime. 2) Mulțime de ostași. /ostaș + suf. ~ime
ostășime f. toți ostașii.
ostășíme f. Mare număr de ostașĭ, totalitatea ostașilor.
ostășime s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.
OSTĂȘIME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.

ostășime definitie

ostășime dex

Intrare: ostășime
ostășime substantiv feminin