Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
5 definiții pentru ospecior
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui oaspete. Ospeciorii nici nu să așăzaseră bine pe după mese cînd ajunse el acasă. RETEGANUL, P. III 42. – Variantă: ospețiór (TEODORESCU, P. P. 459) s. m.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ospeciór (pop.) s. m., pl. ospecióri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ospeciór s. m., pl. ospecióri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Ospecior dex online | sinonim
Ospecior definitie
Intrare: ospecior
ospecior substantiv masculin
