ospătar definitie

12 definiții pentru ospătar

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.
OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.
OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Salariat care servește pe consumatori într-un restaurant sau într-un alt local de consumație; chelner. 2. (Învechit) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. Viind la gazdă și simțind apetit... ospătarul le dete borș cu miel. NEGRUZZI, S. I 280.
ospătár s. m., pl. ospătári
ospătár s. m., pl. ospătári
OSPĂTÁR s. 1. v. chelner. 2. birtaș, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. (~ la un han.)
OSPĂTÁR ~i m. 1) Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; garson; chelner. 2) înv. Proprietar al unui birt; birtaș. /a (se) ospăta + suf. ~ar
ospătar m. cel ce ține o ospătărie, birtaș.
OSPĂTAR s. 1. chelner. (~ la un restaurant.) 2. birtaș, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. (~ la un han.)
ospătărea s. v. BIRTĂȘIȚĂ.
ospătăriță s. v. BIRTĂȘIȚĂ.
OSPĂTĂRIȚĂ s. chelneriță. (Are profesiunea de ~.)

ospătar dex

Intrare: ospătar
ospătar substantiv masculin