osificat definitie

2 intrări

14 definiții pentru osificat

OSIFICÁ, pers. 3 osífică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După fr. ossifier.
OSIFICÁT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Osos, scheletic. – V. osifica.
OSIFICÁ, pers. 3 osífică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După fr. ossifier.
OSIFICÁT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Osos, scheletic. – V. osifica.
OSIFICÁ, pers. 3 osifică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os.
OSIFICÁT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Slab, scheletic. Avea în față chipul osificat al amfitrioanei, C. PETRESCU, O. P. I 241.
!osificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se osífică
osificá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. osífică
OSIFICÁ vb. I. refl. A se transforma în os; a căpăta structură osoasă. [P.i. 3 osífică. / cf. fr. ossifier].
OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier)
A OSIFICÁ osífic tranz. A face să se osifice. /<fr. ossifier
A SE OSIFICÁ pers.3 se osífică intranz. 1) A deveni os; a se transforma în țesut osos. 2) A deveni tare ca un os; a căpăta consistență de os. /<fr. ossifier
osificà v. a (se) transforma în oase.
*osífic, a v. tr. (d. lat. os, ossis, os, și -fic din petri-fic). Prefac în os, vorbind de membrane și cartilaginĭ.

osificat dex

Intrare: osifica
osifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: osificat
osificat adjectiv