Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru osifica╚Ťie

OSIFIC├ü╚ÜIE, osifica╚Ťii, s. f. Osificare. ÔÇô Din fr. ossification.
OSIFIC├ü╚ÜIE, osifica╚Ťii, s. f. Osificare. ÔÇô Din fr. ossification.
OSIFICÁȚIE s. f. Osificare.
osific├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. osific├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. osific├í╚Ťiei; pl. osific├í╚Ťii, art. osific├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
osific├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. osific├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. osific├í╚Ťiei; pl. osific├í╚Ťii, art. osific├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
OSIFICÁȚIE s. v. osificare.
OSIFICÁȚIE s.f. Osificare. [Gen. -iei. / < fr. ossification].
OSIFICÁȚIE s. f. osificare. (< fr. ossification)
*osifica╚Ťi├║ne f. (d. osific). Ac╚Ťiunea de a osifica. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
OSIFICA╚ÜIE s. osificare, osteogenez─â. (~ unui ╚Ťesut.)

Osifica╚Ťie dex online | sinonim

Osifica╚Ťie definitie

Intrare: osifica╚Ťie
osifica╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e