Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru osifica

OSIFIC├ü, pers. 3 os├şfic─â, vb. I. Refl. (Despre p─âr╚Ťile membranoase ╚Öi cartilaginoase ale corpului) A se transforma ├«n os, a se ├«nt─âri ca un os, a c─âp─âta consisten╚Ťa osului. ÔÇô Dup─â fr. ossifier.
OSIFIC├ü, pers. 3 os├şfic─â, vb. I. Refl. (Despre p─âr╚Ťile membranoase ╚Öi cartilaginoase ale corpului) A se transforma ├«n os, a se ├«nt─âri ca un os, a c─âp─âta consisten╚Ťa osului. ÔÇô Dup─â fr. ossifier.
OSIFIC├ü, pers. 3 osific─â, vb. I. Refl. (Despre p─âr╚Ťile membranoase ╚Öi cartilaginoase ale corpului) A se transforma ├«n os, a se ├«nt─âri ca un os.
!osific├í (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se os├şfic─â
osific├í vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. os├şfic─â
OSIFIC├ü vb. I. refl. A se transforma ├«n os; a c─âp─âta structur─â osoas─â. [P.i. 3 os├şfic─â. / cf. fr. ossifier].
OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier)
A OSIFIC├ü os├şfic tranz. A face s─â se osifice. /<fr. ossifier
A SE OSIFIC├ü pers.3 se os├şfic─â intranz. 1) A deveni os; a se transforma ├«n ╚Ťesut osos. 2) A deveni tare ca un os; a c─âp─âta consisten╚Ť─â de os. /<fr. ossifier
osificà v. a (se) transforma în oase.
*os├şfic, a -├í v. tr. (d. lat. os, ossis, os, ╚Öi -fic din petri-fic). Prefac ├«n os, vorbind de membrane ╚Öi cartilagin─ş.

Osifica dex online | sinonim

Osifica definitie

Intrare: osifica
osifica verb grupa I conjugarea I