ÓSIE, osii, s. f. Arbore sau ax terminat la cele două capete cu fusuri, pe care sunt montate roțile unui vehicul rutier. ◊ Expr. (Fam.) A unge osia = a mitui. – Din sl. osĭ.

ÓSIE, osii, s. f. Arbore sau ax terminat la cele două capete cu fusuri, pe care sunt montate roțile unui vehicul rutier. ◊ Expr. (Fam.) A unge osia = a mitui. – Din sl. osĭ.

ÓSIE, osii, s. f. Ax terminat la cele două capete cu fusuri pe care sînt montate roțile unui vehicul. Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt. ISPIRESCU, L. 226. Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par, Să-mi fac osie la car. ALECSANDRI, P. P. 44. ◊ Expr. A unge osia = a mitui; a da ceva în dar pentru a obține o favoare. Bătrinului îi mai unsei osia cu vreo cițiva ochi de vulpe (= galbeni), ca să mă lase în pace. GORJAN, H. IV 31.

ósie (-si-e) s. f., art. ósia (-si-a), g.-d. art. ósiei; pl. ósii, art. ósiile (-si-i-)

ósie s. f. (sil. -si-e), art. ósia (sil. -si-a), g.-d. art. ósiei; pl. ósii, art. ósiile (sil. -si-i-)

ÓSIE s. 1. v. ax. 2. v. grindei.

ósie (ósii), s. f. – Ax, axă. Sl. osi (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici, Dacor., X, 139), cf. bg., sb., cr., ceh., pol. os, rus. osi.

ÓSIE ~i f. Bară (de metal) în jurul căreia se poate roti un corp; ax. [G.-D. osiei] /<sl. osi

osie f. 1. lemnul în care intră roatele; 2. bucată de lemn sau fier de capetele căreia se învârtesc roatele căruței. [Slav. OSĬ].

ósĭe f. (vsl. rus. osĭ, sîrb. bg. ceh. os. V. axă. Axă, fus în prejuru căruĭa se învîrtește o roată, un glob.

OSIE s. (TEHN.) 1. ax, fus. (~ este un organ de mașină.) 2. fus, grindei, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul roții de la moara de apă.)

OSIE ebr. Hōsha’a (EI). Osiescu (Giur 84) sau < Teodosie cu afereză.

a unge osia expr. v. unge