4 definiții pentru osfinți
osfințí (-țésc, -ít), vb. – A aghesmui.
Sl. osvętiti „a sacrifica” (Tiktin),
cf. sfînt.
Sec. XVII,
înv. E dubletul lui osfestui,
vb. (a aghesmui),
înv., din
bg. osveštavam; și poate a lui osfinti,
vb. (a asista, a ajuta),
înv.
1) sfințésc v. tr. (d. sfînt orĭ vsl. sventiti). Prefac în sfînt, santific, divinizez: a sfinți un martir. Consacrez, inaugurez pin sfeștanie: a sfinți o biserică. V. refl. Mă divinizez: sfințească-se numele tăŭ. Fam. Mă închin la biserică: ne-am sfințit și noĭ! Mă procopsesc, ajung în rîndu oamenilor: hoțu fură, dar tot nu se sfințește. Omu sfințește locu, omu harnic înfrumusețează orĭ-ce loc. – Vechĭ și
osf- (vsl. osv-),
sfintesc, sfențesc și
sfentesc.
osfințí, osfințesc vb. IV Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a sfinți. [Var.: osfintí vb. IV] – Din sl. osvetiti.
osfinți definitie
osfinți dex
Intrare: osfinți
osfinți
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a