Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru osfeștuire

osfeștuí, osfeștuiésc, vb. IV (înv.) a aghesmui.
osfeștuĭésc v. tr. (vsl. osventiti, -enšton după pronunțarea bg.). Vechĭ. Sfințesc, stropesc cu agheazmă (inaugurez) un local.
osfeștuí, osfeștuiesc vb. IV Tranz. (Înv.) A aghesmui. – Di sl. osveștati.

Osfeștuire dex online | sinonim

Osfeștuire definitie

Intrare: osfeștui
osfeștui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: osfeștuire
osfeștuire infinitiv lung