Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru oseminte

OSEM├ŹNTE s. n. pl. Oasele uscate ╚Öi desc─ârnate ale unei fiin╚Ťe moarte. ÔÇô Din fr. ossements, lat. ossamenta.
OSEM├ŹNTE s. n. pl. Oasele uscate ╚Öi desc─ârnate ale unei fiin╚Ťe moarte. ÔÇô Din fr. ossements, lat. ossamenta.
OSEM├ŹNTE s. n. pl. Oase care r─âm├«n dup─â moartea unei fiin╚Ťe. Acolo unde zac osemintele eroilor... s-au adunat oameni mul╚Ťi. SAHIA, N. 18. ╚śi-n cale-mi, pretutindeni, calc ╚Ť─ârn─â de morminte sub care zac perdute gr─âm─âzi de oseminte. ALECSANDRI, P. II 86.
osem├şnte s. n. pl.
osem├şnte s. n. pl.
OSEM├ŹNTE s. pl. (├«nv.) m─âdulare (pl.).
OSEM├ŹNTE s.n.pl. Oase de om sau de animal mort. [Dup─â fr. ossements, lat. ossamenta].
OSEM├ŹNTE s. n. pl. oase desc─ârnate ale unei fiin╚Ťe moarte. (< fr. ossements)
OSEM├ŹNTE n. pl. Totalitate de oase uscate ╚Öi desc─ârnate ale unei fiin╚Ťe moarte demult. /<fr. ossements, lat. ossamenta
oseminte n. pl. 1. oase de mort; 2. fig. r─âm─â╚Öi╚Ťe muritoare. [Lat. OSSAMENTA].
*os─âm├şnte n., pl. (lat. ossamenta n. pl.). Oase r─âmase din scheletele oamenilor sa┼ş animalelor: as─âminte din timpurile preistorice. ÔÇô Gre╚Öit scris oseminte (fr. ossements).
*oseminte, V. os─âminte.
OSEMINTE s. pl. (înv.) mădulare (pl.).

Oseminte dex online | sinonim

Oseminte definitie

Intrare: oseminte
oseminte substantiv neutru plural