oseminte definitie

13 definiții pentru oseminte

OSEMÍNTE s. n. pl. Oasele uscate și descărnate ale unei ființe moarte. – Din fr. ossements, lat. ossamenta.
OSEMÍNTE s. n. pl. Oasele uscate și descărnate ale unei ființe moarte. – Din fr. ossements, lat. ossamenta.
OSEMÍNTE s. n. pl. Oase care rămîn după moartea unei ființe. Acolo unde zac osemintele eroilor... s-au adunat oameni mulți. SAHIA, N. 18. Și-n cale-mi, pretutindeni, calc țărnă de morminte sub care zac perdute grămăzi de oseminte. ALECSANDRI, P. II 86.
osemínte s. n. pl.
osemínte s. n. pl.
OSEMÍNTE s. pl. (înv.) mădulare (pl.).
OSEMÍNTE s.n.pl. Oase de om sau de animal mort. [După fr. ossements, lat. ossamenta].
OSEMÍNTE s. n. pl. oase descărnate ale unei ființe moarte. (< fr. ossements)
OSEMÍNTE n. pl. Totalitate de oase uscate și descărnate ale unei ființe moarte demult. /<fr. ossements, lat. ossamenta
oseminte n. pl. 1. oase de mort; 2. fig. rămășițe muritoare. [Lat. OSSAMENTA].
*osămínte n., pl. (lat. ossamenta n. pl.). Oase rămase din scheletele oamenilor saŭ animalelor: asăminte din timpurile preistorice. – Greșit scris oseminte (fr. ossements).
*oseminte, V. osăminte.
OSEMINTE s. pl. (înv.) mădulare (pl.).

oseminte dex

Intrare: oseminte
oseminte substantiv neutru plural