Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
13 definiții pentru oseminte
OSEMÍNTE s. n. pl. Oasele uscate și descărnate ale unei ființe moarte. – Din fr. ossements, lat. ossamenta.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OSEMÍNTE s. n. pl. Oasele uscate și descărnate ale unei ființe moarte. – Din fr. ossements, lat. ossamenta.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OSEMÍNTE s. n. pl. Oase care rămîn după moartea unei ființe. Acolo unde zac osemintele eroilor... s-au adunat oameni mulți. SAHIA, N. 18. Și-n cale-mi, pretutindeni, calc țărnă de morminte sub care zac perdute grămăzi de oseminte. ALECSANDRI, P. II 86.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
osemínte s. n. pl.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
osemínte s. n. pl.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OSEMÍNTE s. pl. (înv.) mădulare (pl.).
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OSEMÍNTE s.n.pl. Oase de om sau de animal mort. [După fr. ossements, lat. ossamenta].
OSEMÍNTE s. n. pl. oase descărnate ale unei ființe moarte. (< fr. ossements)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
OSEMÍNTE n. pl. Totalitate de oase uscate și descărnate ale unei ființe moarte demult. /<fr. ossements, lat. ossamenta
- sursa: NODEX 2002
- permalink
oseminte n. pl. 1. oase de mort; 2. fig. rămășițe muritoare. [Lat. OSSAMENTA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*osămínte n., pl. (lat. ossamenta n. pl.). Oase rămase din scheletele oamenilor saŭ animalelor: asăminte din timpurile preistorice. – Greșit scris oseminte (fr. ossements).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
*oseminte, V. osăminte.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
OSEMINTE s. pl. (înv.) mădulare (pl.).
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
oseminte definitie
oseminte dex
Intrare: oseminte
oseminte
substantiv neutru plural