Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru osein─â

OSE├ŹN─é s. f. Substan╚Ť─â organic─â din clasa proteinelor, care formeaz─â partea organic─â a oaselor. ÔÇô Din fr. oss├ęine.
OSE├ŹN─é s. f. Substan╚Ť─â organic─â din clasa proteinelor, care formeaz─â partea organic─â a oaselor. ÔÇô Din fr. oss├ęine.
OSE├ŹN─é s. f. Substan╚Ť─â organic─â din clasa proteinelor, care se g─âse╚Öte ├«n oase, ├«n ╚Ťesutul celular al pielii ╚Öi al cartilajelor ╚Öi care se transform─â ├«n gelatin─â prin fierbere ├«ndelungat─â cu ap─â. ╚Üesutul osos const─â din dou─â feluri de substan╚Ťe: dintr-o substan╚Ť─â organic─â, elastic─â, a╚Öa-numita osein─â, ╚Öi dintr-o mas─â dur─â. ANATOMIA 132.
ose├şn─â s. f., g.-d. art. ose├şnei
ose├şn─â s. f., g.-d. art. ose├şnei
OSE├ŹN─é s.f. (Biol.) Protein─â care se g─âse╚Öte ├«n oase, ├«n piele ╚Öi ├«n cartilaje. [Pron. -se-i-. / < fr. oss├ęine].
OSE├ŹN─é s. f. protein─â ├«n oase, ├«n piele ╚Öi cartilaje. (< fr. oss├ęine)
OSE├ŹN─é f. Substan╚Ť─â proteic─â care se g─âse╚Öte ├«n ╚Ťesuturile osoase. [G.-D. oseinei] /<fr. oss├ęine
*ose├şn─â f. (d. lat. os, ossis, os) ╚Öi oste├şn─â f. (d. vgr. ost├ęon). ╚śt. nat. Substan╚Ťa care formeaz─â ╚Ťes─âtura celular─â a peli─ş ╚Öi cartilaginilor.
OSE├ŹN─é (< fr. {i}; {s} lat. os ÔÇ×osÔÇŁ) s. f. Scleroprotein─â de tipul colagenului, secretat─â de osteoblaste, care constituie partea organic─â a osului. Reprezint─â c. 30% din greutatea osului.

Osein─â dex online | sinonim

Osein─â definitie

Intrare: osein─â
osein─â substantiv feminin