OSEÍNĂ s. f. Substanță organică din clasa proteinelor, care formează partea organică a oaselor. – Din fr. osséine.

OSEÍNĂ s. f. Substanță organică din clasa proteinelor, care formează partea organică a oaselor. – Din fr. osséine.

OSEÍNĂ s. f. Substanță organică din clasa proteinelor, care se găsește în oase, în țesutul celular al pielii și al cartilajelor și care se transformă în gelatină prin fierbere îndelungată cu apă. Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică, elastică, așa-numita oseină, și dintr-o masă dură. ANATOMIA 132.

oseínă s. f., g.-d. art. oseínei

oseínă s. f., g.-d. art. oseínei

OSEÍNĂ s.f. (Biol.) Proteină care se găsește în oase, în piele și în cartilaje. [Pron. -se-i-. / < fr. osséine].

OSEÍNĂ s. f. proteină în oase, în piele și cartilaje. (< fr. osséine)

OSEÍNĂ f. Substanță proteică care se găsește în țesuturile osoase. [G.-D. oseinei] /<fr. osséine

*oseínă f. (d. lat. os, ossis, os) și osteínă f. (d. vgr. ostéon). Șt. nat. Substanța care formează țesătura celulară a peliĭ și cartilaginilor.

OSEÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. os „os”) s. f. Scleroproteină de tipul colagenului, secretată de osteoblaste, care constituie partea organică a osului. Reprezintă c. 30% din greutatea osului.