Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru osebit

OSEB├Ź, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) diferen╚Ťia, a (se) deosebi. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) desp─âr╚Ťi; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (├Änv.) A l─âsa deoparte, a excepta. ÔÇô Din sl. osebiti.
OSEB├ŹT, -─é, osebi╚Ťi, -te, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) 1. Deosebit, diferit. ÔŚŐ Loc. prep. Osebit de... = ├«n afar─â de..., pe l├óng─â. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. ÔÇô V. osebi.
OSEB├Ź, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) diferen╚Ťia, a (se) deosebi. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) desp─âr╚Ťi; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (├Änv.) A l─âsa deoparte, a excepta. ÔÇô Din sl. osebiti.
OSEB├ŹT, -─é, osebi╚Ťi, -te, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) 1. Deosebit, diferit. ÔŚŐ Loc. prep. Osebit de... = ├«n afar─â de..., pe l├óng─â. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. ÔÇô V. osebi.
OSEB├Ź, osebesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit ╚Öi popular) 1. A diferen╚Ťia, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebe╚Öte ├«n totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu s├«nt sim╚Ťirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A desp─âr╚Ťi, a separa, a izola; a ├«mp─âr╚Ťi, a divide. ├«mp─âratu-i osebi, Ca s─â-i bage c├«te unul in persoan─â a vorbi. PANN, N. H. 72. ÔŚŐ Refl. Puterea armat─â a Moldovei, ca ╚Öi a ╚Ü─ârii Rom├«ne╚Öti, se osebea in osta╚Öi cu leaf─â (armat─â) ╚Öi osta╚Öi de scuteal─â (mili╚Ťie). B─éLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebi╚Ťi din legea comun─â pentru to╚Ťi. B─éLCESCU, O. II 14. To╚Ťi. f─âr-a osebi pe unii, ╚Üel au numai folosin╚Ťa. CONACHI, P. 285. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) useb├ş (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.
OSEB├ŹT1 adv. (Arhaizant ╚Öi popular; mai ales ├«n loc. prep.) Osebit de... = ├«n afar─â de..., pe l├«ng─â... Osebit de aceasta, mai venir─â la mine doi cre╚Ötini. GALACTION, O. I 257. Pe c├«t putea coprinde ochiul, nu se mai z─ârea ├«mprejur nici o via╚Ť─â, osebit numai de vulturi care da roat─â pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron ╚Öi primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul ├«mprotivnice f─âg─âduin╚Ťelor date. NEGRUZZI, S. II 140. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) us─âb├şt (GORJAN, H. IV 37) adv.
OSEB├ŹT2, -─é, osebi╚Ťi, -te, adj. (├Änvechit ╚Öi popular) Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul); deosebit (1), diferit. Scria ┬źsar─â┬╗ ├«n trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Care iese din comun, ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. Cu osebit─â dragoste... se roag─â s─â nu fie uitat─â, c─âci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. S─â-l poat─â-nv─â╚Ťa carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. Dac─â macar firea... l-ar fi ├«mpodobit cu vremi osebit dar. DR─éGHICI, R. 5.
US─éB├ŹT adv. v. osebit1.
USEB├Ź vb. IV v. osebi.
oseb├ş (a ~) (├«nv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oseb├ęsc, imperf. 3 sg. osebe├í; conj. prez. 3 s─â osebe├ísc─â
oseb├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oseb├ęsc, imperf. 3 sg. osebe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. osebe├ísc─â
OSEB├Ź vb. v. deosebi, deslu╚Öi, desp─âr╚Ťi, diferen╚Ťia, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.
OSEB├ŹT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, desp─âr╚Ťit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobi╚Önuit, r─âzle╚Ťit, separat, special, variat.
OSEB├ŹT adv. v. chiar, ├«ndeosebi, tocmai.
osebi vb. v. DEOSEBI. DESLU╚śI. DESP─éR╚ÜI. DIFEREN╚ÜIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.
osebit adj. v. ANUME. ANUMIT. APARTE. DEOSEBIT. DESP─éR╚ÜIT. DIFERIT. DISTINCT. DIVERS. FELURIT. IZOLAT. NEOBI╚śNUIT. R─éZLE╚ÜIT. SEPARAT. SPECIAL. VARIAT.
osebit adv. v. CHIAR. ÎNDEOSEBI. TOCMAI.

Osebit dex online | sinonim

Osebit definitie

Intrare: osebi (vb.)
usebi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
osebi 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: osebit
us─âbit
osebit adjectiv