OSCULATÓR, -OÁRE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur.

OSCULATÓR, -OÁRE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur.[1]

osculatór adj. m., pl. osculatóri; f. sg. și pl. osculatoáre

OSCULATÓR, -OÁRE adj. (Despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. [< fr. osculateur].

OSCULATÓR, -OÁRE adj. (despre curbe, suprafețe) în contact de osculație. (< fr. osculateur)

*osculatór, -oáre adj. (lat. osculátor, -óris, d. ósculor, -ári, a săruta). Geom. Care are un contact de ordin superior cu un punct al uneĭ curbe orĭ suprafețe: curbă, suprafață osculatoare.