osculație definitie

6 definiții pentru osculație

OSCULÁȚIE s. f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență între o curbă sau o suprafață și altă curbă sau suprafață. – Din fr. osculation.
OSCULÁȚIE s. f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență între o curbă sau o suprafață și altă curbă sau suprafață. – Din fr. osculation.
OSCULÁȚIE, osculații, s. f. Aplicare a unei curbe sau a unei suprafețe pe o altă curbă, respectiv pe o altă suprafață, cu un contact mai strîns decît simpla tangență.
osculațíe s. f., g.-d. art. osculațíei
OSCULÁȚIE s.f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență, între o curbă sau o suprafață cu altă curbă sau suprafață. [Gen. -iei. / < fr. osculation, cf. lat. osculatio – sărutare].
OSCULÁȚIE s. f. 1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangență, între curbe sau suprafețe. 2. distrugere a unei porțiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor. (< fr. osculation)

osculație dex

Intrare: osculație
osculație