Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru oscul

OSC, -─é, osci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte dintr-o veche popula╚Ťie din Italia central─â sau era originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine oscilor (1), referitor la osci. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de osci (1). ÔÇô Din fr. osque.
OSC, -─é, osci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte dintr-o veche popula╚Ťie din Italia central─â sau care era originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine oscilor (1) sau care se refer─â la osci. ÔÇô Din fr. osque.
osc adj. m., s. m., pl. osci; adj. f., s. f. ├│sc─â, pl. ├│sce
├│sc─â (limb─â) s. f., g.-d. art. ├│scei
osc s. m., adj. m., pl. osci; f. sg. ├│sc─â, g.-d. art. ├│scei, pl. ├│sce
├│sc─â (limba) s. f., g.-d. art. ├│scei
OSC├ÜL s.m. (Biol.) Por mare pe suprafa╚Ťa spongierilor. [< fr. oscule].
├ôSC, -─é adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o popula╚Ťie antic─â din zona central─â a Apeninilor. ÔŚŐ s. f. limb─â indo-european─â vorbit─â de osci. (< fr. osque)
OSC├ÜL s. m. por mare pe suprafa╚Ťa spongierilor. (< fr. oscule)
Osci m. pl. vechiu popor italic care locuia pe malurile Tibrului.
OSCI (< fr., lat.) s. m. pl. Popula╚Ťie italic─â din Apenini, stabilit─â la ├«nceputul milen. 1 ├«. Hr., ├«n Campania. Supu╚Öi de etrusci (c. 500 ├«. Hr.), samni╚Ťi ╚Öi romani (sec. 3 ├«. Hr.) au disp─ârut, ├«n timp, ca etnie distinct─â. Limba lor a fost vorbit─â p├ón─â ├«n sec. 1 ├«. Hr.
OSC├ÜL (< fr.; {s} lat. osculum ÔÇ×gur─â mic─â, deschiz─âtur─âÔÇŁ) s. n. Mic orificiu, mai mare dec├ót porul, prin care se elimin─â apa cu hran─â nedigerat─â ╚Öi cu produ╚Öi de dezasimila╚Ťie.

Oscul dex online | sinonim

Oscul definitie

Intrare: osc (adj.)
osc adjectiv
Intrare: oscul
oscul substantiv masculin
Intrare: osc (s.m.)
osc substantiv masculin