oscior definitie

7 definiții pentru oscior

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.
OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.
OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui o s. Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56.
osciór s. n., pl. oscioáre
osciór s. n., pl. oscioáre
OSCIÓR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.
OSCIOR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.

oscior dex

Intrare: oscior
oscior substantiv neutru