7 definiții pentru oscior
OSCIÓR, oscioare,
s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. –
Os +
suf. -cior.
OSCIÓR, oscioare,
s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. –
Os +
suf. -cior.
OSCIÓR, oscioare,
s. n. Diminutiv al lui o s. Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56.
osciór s. n.,
pl. oscioáre
osciór s. n., pl. oscioáre OSCIÓR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț. OSCIOR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț. Oscior dex online | sinonim
Oscior definitie