Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru oscilator

OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.
OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.
OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. Aparat care produce oscilații (mecanice, electromagnetice).
oscilatór s. n., pl. oscilatoáre
oscilatór s. n., pl. oscilatoáre
oscilatór adj. m., pl. oscilatóri; f. sg. și pl. oscilatoáre
OSCILATÓR s. (FIZ.) vibrator.
OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [< fr. oscillateur].
OSCILATÓR, -OÁRE s. n. 1. sistem fizic care efectuează oscilații. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice. (< fr. oscillateur)
OSCILATÓR ~oáre n. Dispozitiv tehnic care generează oscilații. /a oscila + suf. ~tor
*oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.
OSCILATOR s. (FIZ.) vibrator.

oscilator definitie

oscilator dex

Intrare: oscilator
oscilator substantiv neutru