OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Fig. Șovăială, ezitare; fluctuație. – V. oscila.

OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Fig. Șovăială, ezitare; fluctuație. – V. oscila.

OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei. 1. Mișcare, clătinare, legănare. Oscilările unui pendul. ▭ Atent numai și numai la oscilările volanului, a străbătut vreo cinci sute de metri. GALAN, B. I 102. 2. Fig. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuare.

oscilá (a ~) vb., ind. prez. 3 oscileáză

osciláre s. f., g.-d. art. oscilắrii; pl. oscilắri

oscilá vb., ind. prez. 1 sg. osciléz, 3 sg. și pl. oscileáză

osciláre s. f., g.-d. art. oscilării; pl. oscilări

OSCILÁ vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.

OSCILÁ vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.

OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. fluctuație.

OSCILÁRE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărâre, pregetare, șovăială, șovăire.

OSCILÁ vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].

OSCILÁRE s.f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; (fig.) ezitare; fluctuație. [< oscila].

OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

A OSCILÁ ~éz intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller

oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.

*oscilațiúne f. (lat. oscillátio, -ónis). Acțiunea de a oscila (de a se legăna, de a se mișca alternativ în coace și în colo), cum face un pendul care se mișcă, ramurile bătute de vînt ș. a. Fig. Fluctuațiune, schimbare: oscilațiunile valorilor la bursă. – Și -áție și -áre.

*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu1] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.

oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ȘOVĂI. VARIA.

OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte și în alta.)

OSCILARE s. 1. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. fluctuație, oscilație. (~ a temperaturii.)

oscilare s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAȚIE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÎRE. PREGETARE. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.

OSCILARE. Subst. Oscilare, oscilație; fluctuație, fluctuare, variație. Balans, balansare, clătinare, clătinat, clătinătură, legănare, legănat, legănătură (rar), pendulare; tangaj. Ondulare, ondulație, unduire. Mișcare vibratorie, vibrare, vibrație, tremur, tremurare, tremurat, tremurici (rar), tremuriș, trepidație (neobișnuit ). Zguduială, zguduire, zguduitură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncin, zdruncinare, zdruncinătură, hurducare, hurducătură, hurducăială, zgîlțîială, zgîlțîit, zgîlțîiturâ. Fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură (rar), pîlpîială, pîlpîit, pîlpîire, pîlpîitură, fluturare, fluturat (rar). Balansier, balansor. Balansoar. Leagăn, legănel (dim., pop.), legănaș (pop.), legănuș (reg.), legânuț (pop.), scrînciob, scrînciobaș (dim. reg.); hamac. Pendul. Oscilograf. Osciloscop. Oscilogramă. Adj. Oscilatoriu, oscilant; fluctuant, variabil, variat. Legănător (rar), pendular; ondulator (rar), ondulatoriu, unduios, unduit (rar). Vibrator, vibrant, tremurat, tremurător, tremurînd, trepidant. Zguduitor, zdruncinător. Fîlfîitor, pîlpîitor, fluturător. Vb. A oscila, a fluctua, a varia. A (se) balansa, a (se) clătina, a clăti (înv. și pop.), a (se) legăna, a pendula. A ondula, a se undui. A vibra, a tremura, a trepida. A (se) zgudui, a scutura, a zdruncina, a (se) hurduca, a (se) hurducăi (reg.), a (se) zgîlțîi, a zgîlțîia (pop.), a zgîcina (reg.), a (se) hîțîna, a (se) hîțîi (reg.). Adv. Încoace și încolo, într-o parte și într-alta, în sus și-n jos; hurduz-burduz (rar). V. mișcare.