OSCILÁNT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează. ♦ Fig. Șovăitor, ezitant; fluctuant. – Din fr. oscillant.

OSCILÁNT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează. ♦ Fig. Șovăitor, ezitant; fluctuant. – Din fr. oscillant.

OSCILÁNT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează; (fig.) șovăitor, ezitant, fluctuant. Personaj oscilant, în care mai dăinuiesc încă rămășițele vechii mentalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/1.

oscilánt adj. m., pl. oscilánți; f. oscilántă, pl. oscilánte

oscilánt adj. m., pl. oscilánți; f. sg. oscilántă, pl. oscilánte

OSCILÁNT adj. v. oscilatoriu.

OSCILÁNT adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, instabil, nedecis, nehotărât, schimbător, șovăielnic, șovăitor, variabil.

Oscilant ≠ constant

OSCILÁNT, -Ă adj. Care oscilează. ♦ (Fig.) Șovăitor; fluctuant. [Cf. fr. oscillant].

OSCILÁNT, -Ă adj. 1. care oscilează. 2. (fig.) fluctuant; ezitant. (< fr. oscillant)

OSCILÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care oscilează; cu ritm de oscilație. 2) fig. Care nu se poate hotărî; caracterizat prin șovăiri; șovăitor; ezitant; indecis. /<fr. oscillant

oscilant adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. INSTABIL. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. SCHIMBĂTOR. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR. VARIABIL.

OSCILANT adj. oscilatoriu, pendular. (Mișcare ~.)