oscilație definitie

16 definiții pentru oscilație

OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.
OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.
OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Variație periodică simetrică a valorii unei mărimi în raport cu o anumită valoare. ♦ Mișcare periodică simetrică a unui mobil în raport cu o anumită poziție a acestuia. 2. Fig. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuație. Experiența ne arată că instinctul acesta e crud și înșelător, în oscilațiile lui alternează dezgust. SADOVEANU, Z. C. 321. Acest timp de expiație... se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un pas înapoi, o oscilație istorică. BĂLCESCU, O. II 10.
osciláție (-ți-e) s. f., art. osciláția (-ți-a), g.-d. art. osciláției; pl. osciláții, art. osciláțiile (-ți-i-)
osciláție s. f. (sil. -ți-e), art. osciláția (sil. -ți-a), g.-d. art. osciláției; pl. osciláții, art. osciláțiile (sil. -ți-i-)
OSCILÁȚIE s. 1. v. balansare. 2. v. vibrație. 3. v. fluctuație.
OSCILÁȚIE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, instabilitate, îndoială, nehotărâre, pregetare, schimbare, șovăială, șovăire.
OSCILÁȚIE s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărâre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].
OSCILÁȚIE s. f. 1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație. (< fr. oscillation, lat. oscillatio)
OSCILÁȚIE ~i f. 1) v. A OSCILA. 2) Variație periodică în timp a unei mărimi fizice, susținute de transformarea unei energii dintr-o formă în alta. 3) Variație alternativă și iregulară a unei mărimi. ~a tensiunii arteriale. 4) fig. Lipsă de constanță (în opinii sau în comportament). ~i de conduită. [G.-D. oscilației] /<fr. oscillation
oscilați(un)e f. 1. mișcare alternativă încoace și încolo: oscilațiunea pendulei; 2. fig. fluctuațiune.
*oscilațiúne f. (lat. oscillátio, -ónis). Acțiunea de a oscila (de a se legăna, de a se mișca alternativ în coace și în colo), cum face un pendul care se mișcă, ramurile bătute de vînt ș. a. Fig. Fluctuațiune, schimbare: oscilațiunile valorilor la bursă. – Și -áție și -áre.
OSCILAȚIE s. 1. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilare, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. (FIZ.) vibrare, vibrație. (~ unui mediu elastic.) 3. fluctuație, oscilare. (~ a temperaturii.)
oscilație s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAȚIE. INSTABILITATE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÎRE. PREGETARE. SCHIMBARE. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.
oscilație v. vibrație; frecvență.
OSCILÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Mișcare periodică, alternativă și simetrică, a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa: vibrație, pendulare, oscilare. 2. (FIZ.) Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. Caracteristicile principale ale unei o.: elongația, amplitudinea, perioada, frecvența și faza. ◊ O. amortizată = o. a cărei amplitudine se micșorează în timp. ◊ O. liberă (proprie) = o. a unui sistem care nu primește energie din exterior, după ce a primit un impuls inițial. ◊ O. întreținută (constrânsă) = o. a unui sistem care primește energie din exterior. 3. O. sudică (pacifică) (ENSO = El Niño Southern Oscilation) = modificarea, la intervale neregulate, a circulației atmosferice și a direcției curenților din Oc. Pacific, care provoacă fenomenul El Niño (v. Niño, El) și opusul acestuia, La Niña (caracterizat printr-o răcire anormală a apelor din E Oc. Pacific) cu consecințe de mare amploare (ex. ploi abundente și taifunuri în Australia și S Asiei; uragane în Oc. Atlantic; ierni grele în Canada și S.U.A.). 4. Fig. Șovăială, nehotărâre; fluctuație.

oscilație dex

Intrare: oscilație
oscilație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e