oscila definitie

2 intrări

20 definiții pentru oscila

OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.
OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille.
OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.
OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille.
OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.
oscilá (a ~) vb., ind. prez. 3 oscileáză
oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle
oscilá vb., ind. prez. 1 sg. osciléz, 3 sg. și pl. oscileáză
oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle
OSCILÁ vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.
OSCILÁ vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.
OSCILÁ vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].
OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille].
OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)
OSCÍLĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille)
A OSCILÁ ~éz intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller
oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.
*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu1] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.
oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ȘOVĂI. VARIA.
OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte și în alta.)

oscila dex

Intrare: oscilă
oscilă substantiv feminin
Intrare: oscila
oscila verb grupa I conjugarea a II-a