Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru oscil─â

OSCIL├ü, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mi╚Öca alternativ ├«n direc╚Ťii opuse; a se leg─âna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehot─âr├óre, a fi instabil; a sta ├«n cump─ân─â; a ╚Öov─âi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót una sau mai multe dintre m─ârimile sale caracteristice s─â ia succesiv valori pozitive ╚Öi negative, simetrice ├«n raport cu valoarea zero. ÔÇô Din fr. osciller.
OSC├ŹL─é, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmur─â ├«mpodobit cu o masc─â ├«n relief, care era at├órnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. ÔÇô Din lat. oscillum, fr. oscille.
OSCIL├ü, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mi╚Öca alternativ ├«n direc╚Ťii opuse; a se leg─âna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehot─âr├óre, a fi instabil; a sta ├«n cump─ân─â; a ╚Öov─âi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót una sau mai multe dintre m─ârimile sale caracteristice s─â ia succesiv valori pozitive ╚Öi negative, simetrice ├«n raport cu valoarea zero. ÔÇô Din fr. osciller.
OSC├ŹL─é, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmur─â ├«mpodobit cu o masc─â ├«n relief, care era at├órnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. ÔÇô Din lat. oscillum, fr. oscille.
OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.
oscilá (a ~) vb., ind. prez. 3 oscileáză
osc├şl─â s. f., g.-d. art. osc├şlei; pl. osc├şle
oscil├í vb., ind. prez. 1 sg. oscil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oscile├íz─â
osc├şl─â s. f., g.-d. art. osc├şlei; pl. osc├şle
OSCILÁ vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.
OSCILÁ vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.
OSCIL├ü vb. I. intr. 1. A se mi╚Öca alternativ ├«n direc╚Ťii opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehot─âr├óre; a ╚Öov─âi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].
OSC├ŹL─é s.f. Masc─â a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendat─â ├«n case pentru a ├«ndep─ârta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille].
OSCIL├ü vb. intr. 1. a se mi╚Öca alternativ ├«n direc╚Ťii opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehot─âr├óre; a ezita, a ╚Öov─âi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel ├«nc├ót una sau mai multe din m─ârimile sale caracteristice s─â ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)
OSC├ŹL─é s. f. (la romani) masc─â a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendat─â ├«n cas─â pentru a ├«ndep─ârta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille)
A OSCIL├ü ~├ęz intranz. 1) A se mi╚Öca alternativ dintr-o parte ├«n alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hot─âr├«; a sta ├«n cump─ân─â; a ╚Öov─âi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller
oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.
*oscil├ęz v. intr. (lat. oscillor, -├íri ╚Öi -illo, -├íre, d. oscillum, masc─â [a lu─ş Saturn or─ş Bacu1] pe care Romani─ş o sp├«nzura┼ş de copac─ş or─ş de cas─â ╚Öi care se leg─âna de v├«nt). Fac oscila╚Ťiun─ş, m─â leg─ân: pendulu oscileaz─â. Fig. M─â leg─ân cu g├«ndu, ╚Öov─â─şesc: a oscila ├«ntre do┼ş─â hot─âr├«r─ş.
oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ╚śOV─éI. VARIA.
OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) cl─âtina, a (se) leg─âna, a pendula, (rar) a bascula, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cl─âti, (reg.) a (se) d─âina, a (se) h├«╚Ť├«na, a (se) hlob─âna. (A ~ ├«ntr-o parte ╚Öi ├«n alta.)

Oscil─â dex online | sinonim

Oscil─â definitie

Intrare: oscil─â
oscil─â substantiv feminin
Intrare: oscila
oscila verb grupa I conjugarea a II-a