Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru osc

OSC, -─é, osci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte dintr-o veche popula╚Ťie din Italia central─â sau era originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine oscilor (1), referitor la osci. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de osci (1). ÔÇô Din fr. osque.
OSC, -─é, osci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte dintr-o veche popula╚Ťie din Italia central─â sau care era originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine oscilor (1) sau care se refer─â la osci. ÔÇô Din fr. osque.
osc adj. m., s. m., pl. osci; adj. f., s. f. ├│sc─â, pl. ├│sce
├│sc─â (limb─â) s. f., g.-d. art. ├│scei
osc s. m., adj. m., pl. osci; f. sg. ├│sc─â, g.-d. art. ├│scei, pl. ├│sce
├│sc─â (limba) s. f., g.-d. art. ├│scei
├ôSC, -─é adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o popula╚Ťie antic─â din zona central─â a Apeninilor. ÔŚŐ s. f. limb─â indo-european─â vorbit─â de osci. (< fr. osque)
Osci m. pl. vechiu popor italic care locuia pe malurile Tibrului.
OSCI (< fr., lat.) s. m. pl. Popula╚Ťie italic─â din Apenini, stabilit─â la ├«nceputul milen. 1 ├«. Hr., ├«n Campania. Supu╚Öi de etrusci (c. 500 ├«. Hr.), samni╚Ťi ╚Öi romani (sec. 3 ├«. Hr.) au disp─ârut, ├«n timp, ca etnie distinct─â. Limba lor a fost vorbit─â p├ón─â ├«n sec. 1 ├«. Hr.

Osc dex online | sinonim

Osc definitie

Intrare: osc (adj.)
osc adjectiv
Intrare: osc (s.m.)
osc substantiv masculin