Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru osatur─â

OSAT├ÜR─é, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, os─ârie. 2. Schelet sau structur─â de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii, a unei ma╚Öini, a unei nave etc. ÔÖŽ Fig. Constitu╚Ťie intern─â, structur─â, alc─âtuire (a ceva). ÔÇô Din fr. ossature.
OSAT├ÜR─é, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, os─ârie. 2. Schelet de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii, al unei ma╚Öini, al unei nave etc. ÔÖŽ Fig. Constitu╚Ťie intern─â, structur─â, alc─âtuire (a ceva). ÔÇô Din fr. ossature.
OSAT├ÜR─é, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii, al unei ma╚Öini etc. format din bare (de metal, de beton armat sau de lemn) ├«mbinate astfel ├«nc├«t s─â reziste la greut─â╚Ťi. ÔÖŽ Fig. Structur─â, alc─âtuire (a ceva).
osat├║r─â s. f., g.-d. art. osat├║rii; pl. osat├║ri
osat├║r─â s. f., g.-d. art. osat├║rii; pl. osat├║ri
OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.
OSAT├ÜR─é s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de sus╚Ťinere, de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii, al unei ma╚Öini etc. ÔÖŽ (Fig.) Constitu╚Ťie intern─â, structur─â. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].
OSAT├ÜR─é s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constitu╚Ťie intern─â; structur─â. 3. sistem de bare, structura de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii, ma╚Öini etc. (< fr. ossature)
OSAT├ÜR─é ~i f. 1) (la om ╚Öi la animalele vertebrate) Ansamblul oaselor dintr-un organism; schelet. 2) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii; carcas─â; schelet. 3) fig. Constitu╚Ťie intern─â a unei opere scrise; schem─â compozi╚Ťional─â; schelet. /<fr. ossature
osatură f. 1. totalitatea oaselor unui om sau animal; 2. fig. schele, podiș: osatură în fier.
*osat├║r─â f., pl. ─ş (fr. ossature, it. ossatura). Ordinea ╚Öi pozi╚Ťiunea oaselor unu─ş corp, schelet. P─şesele principale care sus╚Ťin ceva: osatura unu─ş pod ╚Öi (fig.) a une─ş drame. V. schelet.
OSATUR─é s. 1. (ANAT.) schelet, sistem osos, (├«nv., ├«n Transilv.) dabil─â, (fig.) cherestea. (O ~ puternic─â.) 2. schelet, structur─â. (~ de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii.)

Osatur─â dex online | sinonim

Osatur─â definitie

Intrare: osatur─â
osatur─â substantiv feminin