OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.

OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.

!osârduí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se osârduiéște, imperf. 3 sg. se osârduiá; conj. prez. 3 să se osârduiáscă

osârduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osârduiésc, imperf. 3 sg. osârduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. osârduiáscă

OSÂRDUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

OSÂRDUÍRE s. v. ardoare, râvnă, sârguință, străduință, zel.

osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.

osîrdui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

osîrduire s. v. ARDOARE. RÎVNĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDUINȚĂ. ZEL.