osârduire definitie

2 intrări

9 definiții pentru osârduire

OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.
OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.
!osârduí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se osârduiéște, imperf. 3 sg. se osârduiá; conj. prez. 3 să se osârduiáscă
osârduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osârduiésc, imperf. 3 sg. osârduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. osârduiáscă
OSÂRDUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.
OSÂRDUÍRE s. v. ardoare, râvnă, sârguință, străduință, zel.
osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.
osîrdui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.
osîrduire s. v. ARDOARE. RÎVNĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDUINȚĂ. ZEL.

osârduire dex

Intrare: osârdui
osârdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: osârduire
osârduire