osârdie definitie

13 definiții pentru osârdie

OSẤRDIE s. f. (Înv.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije.
OSẤRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije.
OSÎRDIE s. f. (învechit și arhaizant) Ardoare, zel, sîrguință, rîvnă, străduință. Nenumăratele-i porecle pe care le agonisise singur, cu o vrednică și hitră osîrdie. C. PETRESCU, A. R. 11. Îmi spuse anii lui de trudă... marea osîrdie pe care o pusese zi cu zi, an cu an, să facă toate acestea. ANGHEL, PR. 58. Voi sluji cu toată osîrdia la cîte mi-a poruncit. GORJAN, H. IV 107.
osấrdie (înv.) (-di-e) s. f., art. osấrdia (-di-a), g.-d. osấrdii, art. osấrdiei
osârdie s. f. (sil. -di-e), art. osârdia (sil. -di-a), g.-d. art. osârdiei; pl. osârdii
OSÂRDIE s. v. ardoare, asiduitate, insistență, perseverență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel.
osîrdie (osấrdii), s. f. – Zel, rîvnă, aplicație, asiduitate. – Var. înv. usîrdie. Sl. usrudije (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 231), cf. rus. userdie. – Der. osîrdios, adj. (grijuliu, atent); osîrdnic, adj. (zelos, grijuliu); osîrdui, vb. refl. (a se sili, a se forța). Toate aceste cuvinte sînt înv. Cf. milosîrdie.
OSÂRDIE ~i f. pop. Străduință deosebită; râvnă; zel. /<sl. usrudije
osârdie f. ardoare, zel. [Slav. USRŬDIĬE].
osî́rdie și (vechĭ) usî́rdie f. (vsl. usrŭdiĭe, osîrdie, d. srĭeda, mijloc, srŭdĭce, inimă [got. hairtô, germ. herz, lat. cor, córdis, vgr. kardía, inimă]; rus. usérdie. V. milosîrdie, sîrg). Rar azĭ. Inimoșie, ardoare, zel, vioicĭune la muncă.
osîrdie s. v. ARDOARE. ASIDUITATE. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. RÎVNĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. SÎRGUINȚĂ. STĂRUINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. ZEL.
osấrdie, osârdii, s.f. – (înv.) Zel, râvnă, stăruință. În expr. cu osârdie = cu credință (Lenghel, 1979). – Din sl. usrǔdije (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).
osấrdie, -i, s.f. – Zel, rârnă, stăruință. În expr. cu osârdie „cu credință” (Lenghel 1979). – Din sl. usrǔdije.

osârdie dex

Intrare: osârdie
osârdie substantiv feminin
  • silabisire: -di-e