Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru osânză

OSẤNZĂ, osânze, s. f. (Pop.) 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. P. ext. Grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunăstare, avere, bogăție. – Lat. absungia.
OSẤNZĂ, osânze, s. f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. P. ext. Grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunăstare, avere, bogăție. – Din lat. absungia.
OSÎ́NZĂ, osînze, s. f. Grăsime de porc din regiunea abdominală. Osînză topită. ♦ Fig. Bunăstare, avere, bogăție. Cheltuieli peste cheltuieli, osînză ni se împuținează. SADOVEANU, P. M. 200.
osấnză (pop.) s. f., g.-d. art. osấnzei; pl. osấnze
osânză s. f., g.-d. art. osânzei; pl. osânze
OSÂNZĂ s. (reg.) rânză. (~ de porc.)
osînză (osấnze), s. f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. Lat. axungia (Pușcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Proveniența lui a inițial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Pușcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin încrucișare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuși o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a inițialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, onanie.
OSÂNZĂ ~e f. 1) Grăsime din cavitatea abdominală a unui porc. 2) înv. Untură de pește. 3) fig. Stare materială bună. /<lat. axunia
osânză f. grăsime de porc. [Lat. AXUNGIA].
osî́nză f., pl. e (lat. *oxŭngia [vgr. oxýggion], îld. axŭngia, grăsime de porc). Grăsimea din ăuntru porculuĭ. V. slănină și bleaz.
OSÎNZĂ s. (reg.) rînză. (~ de porc.)

osânză definitie

osânză dex

Intrare: osânză
osânză substantiv feminin