Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru os├óndire

OS├éND├Ź, os├óndesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â); a pronun╚Ťa o sentin╚Ť─â de condamnare (├«mpotriva cuiva). ÔÖŽ P. ext. A dezaproba, a ├«nfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a for╚Ťa, a constr├ónge. ÔÇô Din sl. osonditi.
OS├éND├ŹRE, os├óndiri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a os├óndi ╚Öi rezultatul ei; condamnare. ÔÖŽ (├Änv.) Necaz, suferin╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adj. ├Än os├óndire = asuprit, urgisit; chinuit. ÔÇô V. os├óndi.
OS├éND├Ź, os├óndesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â); a pronun╚Ťa o sentin╚Ť─â de condamnare (├«mpotriva cuiva). ÔÖŽ P. ext. A dezaproba, a ├«nfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a for╚Ťa, a constr├ónge. ÔÇô Din sl. osonditi.
OS├éND├ŹRE, os├óndiri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a os├óndi ╚Öi rezultatul ei; condamnare. ÔÖŽ (├Änv.) Necaz, suferin╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adj. ├Än os├óndire = asuprit, urgisit; chinuit. ÔÇô V. os├óndi.
OS├ÄND├Ź, os├«ndesc, vb. IV. 1. Tranz. A condamna, a pedepsi (printr-o sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â), a pronun╚Ťa sentin╚Ť─â de condamnare (├«mpotriva cuiva). Se va c─âi c├«t va tr─âi el, pentru c─â a os├«ndit pe un om drept. ISPIRESCU, E. 367. Ieremia, nesocotind ╚Öi legile r─âzboiului... ╚Öi legile omenirii, os├«ndi pe to╚Ťi prin╚Öii la moarte. B─éLCESCU, O. I 344. ÔÖŽ (Glume╚Ť) Cine a fost os├«ndit a studia limba elen─â ╚Ötie cit─â b─âtaie de cap a suferit. ALECSANDRI, S. 54. ÔŚŐ Refl. Singur eu m-am os├«ndit! DAVILA, V. V. 44. ÔŚŐ Refl. pas. S-a os├«ndit acela ce a furat un ou. BOLINTINEANU, O. 148. ÔŚŐ Fig. A judeca, a condamna. T├«nguie╚Öte-m─â, doamna mea, ╚Öi nu m─â os├«ndi. NEGRUZZI, S. 47. Vom fi os├«ndi╚Ťi, nu dup─â greutatea luptei ╚Öi a vremii de atuncea, ci dup─â patima partizilor. RUSSO, S. 34. ÔŚŐ Absol. E╚Öti un copil ╚Öi lesne crez─âtor!... ╚Öi os├«nde╚Öti, f─âr─â a te g├«ndi ├«ndestul. BOLINTINEANU, O. 340. 2. Tranz. A sili, a constr├«nge; a obliga. S├«nt os├«ndi╚Ťi s─â se m─ârgineasc─â la lucruri m─ârunte. ANGHEL, PR. 170. Cei tari... conspir─â Contra celor ce d├«n╚Öii la lucru-i os├«ndir─â ╚śi le subjug─â munca vie╚Ťii lor ├«ntregi. EMINESCU, O. I 56. M─â v─âd deodat─â osindit─â a zice adio la mul╚Ť─âmirile ce-mi f─âg─âduia! ALECSANDRI, T. I 279. 3. Refl. (Regional) A se chinui. N-am ascultat sfaturile tat─âlui meu, de aceea s├«nt silit a m─â os├«ndi p├«n─â voi avea zile. RETEGANUL, F. V 80.
OS├ÄND├ŹRE, os├«ndiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) os├«ndi ╚Öi rezultatul ei; condamnare. A fost amestecat ├«ntr-un complot... Asta i-a adus arestarea, judecarea ╚Öi os├«ndirea la temni╚Ť─â pe via╚Ťa. SADOVEANU, E. 49. ÔŚŐ Loc. adj. (├Änvechit) ├Än os├«ndire = asuprit, chinuit, urgisit. Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie, Sub asprime pierind capul unui neam ├«n os├«ndire. ALECSANDRI, P. A. 71. Dintre to╚Ťi p─âtima╚Öii, cel mai mult ├«n os├«ndire Este omul care-╚Ťi scrie. CONACHI, P. 99.
os├ónd├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. os├ónd├ęsc, imperf. 3 sg. os├ónde├í; conj. prez. 3 s─â os├ónde├ísc─â
os├ónd├şre (pop.) s. f., g.-d. art. os├ónd├şrii; pl. os├ónd├şri
os├ónd├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. os├ónd├ęsc, imperf. 3 sg. os├ónde├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. os├ónde├ísc─â
os├ónd├şre s. f., g.-d. art. os├ónd├şrii; pl. os├ónd├şri
OS├éND├Ź vb. v. condamna.
OS├éND├Ź vb. v. blama, condamna, constr├ónge, dezaproba, for╚Ťa, ├«nfiera, obliga, proscrie, reproba, respinge, sili, stigmatiza.
OS├éND├ŹRE s. v. condamnare.
OS├éND├ŹRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, ├«nfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
os├«nd├ş (os├ónd├ęsc, os├ónd├şt), vb. ÔÇô A condamna, a pedepsi. Sl. os─Öditi, os─Ö┼żd─ů (Miklosich, Slaw. Elem., 59; Cihac, II, 231; Byhan 231). ÔÇô Der. os├«nd─â, s. f. (pedeaps─â, condamnare); os├«ndit, s. m. (condamnat).
A OS├éND├Ź ~├ęsc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â; a supune unei os├ónde; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna ├«n mod public; a stigmatiza; a blama; a ├«nfiera. 3) (persoane) A face s─â se os├óndeasc─â. /<sl. osonditi
A SE OS├éND├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. A ├«ndeplini o munc─â istovitoare. /<sl. osonditi
os├ónd├Č v. a condamna.
os├óndire f. condamna╚Ťiune.
os├«nd├ęsc v. tr. (vsl. osonditi, a condamna, d. sonditi, a judeca; s├«rb. osuditi, rus. osudit─ş. V. r─âs─âjdu─şesc). Condamn.
osîndi vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONSTRÎNGE. DEZAPROBA. FORȚA. ÎNFIERA. OBLIGA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. SILI. STIGMATIZA.
OSÎNDI vb. (JUR.) a condamna, a pedepsi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare pentru furt.)
osîndire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.
OSÎNDIRE s. (JUR.) condamnare, pedepsire, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la închisoare.)

Osândire dex online | sinonim

Osândire definitie

Intrare: osândi
osândi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: osândire
osândire substantiv feminin