Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

69 defini╚Ťii pentru os

I├üRB─é, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu p─âr╚Ťile aeriene verzi, sub╚Ťiri ╚Öi ml─âdioase, folosite pentru hrana animalelor. ÔŚŐ Expr. Pa╚Öte, murgule, iarb─â verde = va trebui s─â a╚Ötep╚Ťi mult p├ón─â ╚Ťi se va ├«mplini ceea ce dore╚Öti. Din p─âm├ónt, din iarb─â verde = cu orice pre╚Ť, neap─ârat. ÔÖŽ Nutre╚Ť verde, proasp─ât cosit. 2. Buruieni de tot felul. ÔŚŐ Iarb─â rea = a) buruian─â otr─âvitoare; b) fig. om r─âu, primejdios. 3. Paji╚Öte. 4. Compuse: iarb─â-de-mare = plant─â erbacee cu frunze liniare ╚Öi cu flori verzi, care cre╚Öte pe fundul m─ârii ╚Öi ale c─ârei frunze uscate sunt folosite ├«n tapi╚Ťerie; zegras (Zostera marina); iarba-broa╚Ötei = mic─â plant─â acvatic─â, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorit─â pe╚Ťiolului lung) plutesc la suprafa╚Ťa apei, ╚Öi cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plant─â peren─â din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse ├«n capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-g─âlbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (├«n basme) iarb─â cu putere miraculoas─â, cu ajutorul c─âreia se poate deschide orice u╚Ö─â ├«ncuiat─â; p. ext. putere supranatural─â, care poate ajuta s─â ob╚Ťii ceva greu de ob╚Ťinut; iarba-g─âii = plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarb─â-crea╚Ť─â = izm─â-crea╚Ť─â; iarb─â-deas─â = plant─â erbacee cu tulpini sub╚Ťiri, cu frunze ├«nguste ╚Öi flori verzi, dispuse ├«n panicule (Poa nemoralis); iarb─â-gras─â = plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â ╚Öi ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze c─ârnoase, lucioase ╚Öi flori galbene (Portulaca oleracea); iarb─â-mare = plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ╚Öi ramificat─â, cu frunze mari ╚Öi flori galbene (Inula helenium); iarb─â-alb─â = plant─â erbacee ornamental─â cu frunzele v─ârgate cu linii verzi ╚Öi albe-ro╚Öietice sau g─âlbui (Phalaris arundinacea); iarba-c─ân─âra╚Öului = plant─â erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui ╚Öi semin╚Ťele g─âlbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarb─â-albastr─â = plant─â erbacee cu frunzele ├«ngr─âm─âdite la baza tulpinii ╚Öi cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plant─â erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-c├ómpului = plant─â erbacee cu tulpinile noduroase ╚Öi cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarb─â-neagr─â = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi cu flori brune-purpurii pe dinafar─â ╚Öi galbene-verzui pe din─âuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare ╚Öi flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse ╚Öi cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarb─â-ro╚Öie = plant─â erbacee cu tulpina ro╚Öiatic─â, cu frunze nedivizate, lanceolate ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n capitule; (pop.) c├órligioar─â (Bidens cernuus); iarba-╚Öarpelui = a) plant─â erbacee cu frunze lanceolate, p─âroase, cu flori albastre, rar ro╚Öii sau albe (Echium vulgare); b) plant─â cu tulpina p─âroas─â, cu flori albastre sau ro╚Öietice (Veronica latifolia); c) broscari╚Ť─â; iarba-╚Öop├órlelor = plant─â erbacee cu rizom gros, c─ârnos, cu tulpina terminat─â ├«n spic, cu frunze ovale ╚Öi flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarb─â-stelat─â = plant─â erbacee cu tulpina ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze pe fa╚Ťa superioar─â ╚Öi pe margini p─âroase ╚Öi cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarb─â-de-Sudan = plant─â cu tulpina ├«nalt─â, cu frunze lungi, cultivat─â ca plant─â furajer─â (Sorghum halepense). 5. Praf de pu╚Öc─â. ÔÇô Lat. herba.
OS, oase, s. n. 1. Element de baz─â al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dur─â, solid─â ╚Öi rezistent─â, de culoare alb─â. ÔŚŐ Os mort = umfl─âtur─â a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenit─â dintr-o lovitur─â, dintr-un efort sau transmis─â pe cale ereditar─â. ÔŚŐ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cu╚Ťitul la os = a nu mai putea ├«ndura un r─âu; a-╚Öi pierde r─âbdarea. A b─âga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) ├«n oase = a (se) speria, a (se) ├«ngrozi. A fi numai piele ╚Öi oase sau a-i num─âra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. P├ón─â la (sau ├«n) oase sau p├ón─â la (sau ├«n) m─âduva oaselor = ├«n tot corpul; foarte mult, ad├ónc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i r─âm├óne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de cas─â, prin locuri str─âine. A c─âp─âta (sau a avea, a dob├óndi etc.) un os de ros = a ob╚Ťine (sau a avea) un avantaj, un profit. ÔÖŽ Os (1) sau material cornos prelucrat, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea unor obiecte, ├«n industrie, ├«n arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; fiin╚Ť─â, f─âptur─â. 3. Fig. Neam, familie, vi╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. (A fi) din os sf├ónt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plant─â cu miros greu, cu flori trandafirii ├«ngr─âm─âdite la v├órful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). ÔÇô Lat. ossum.
├ôSMIU s. n. Metal de culoare alb─â-cenu╚Öie, lucios, foarte dur, dar casant, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â, ├«n stare nativ─â, sub form─â de aliaj cu iridiul. ÔÇô Din fr. osmium.
PER OS adv. (Med.) Per oral. ÔÇô Expr. lat.
OS, oase, s. n. 1. Element de baz─â al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dur─â, solid─â ╚Öi rezistent─â, de culoare alb─â. ÔŚŐ Os mort = umfl─âtur─â a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenit─â dintr-o lovitur─â, dintr-un efort sau transmis─â pe cale ereditar─â. ÔŚŐ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cu╚Ťitul la os = a nu mai putea ├«ndura un r─âu; a-╚Öi pierde r─âbdarea. A b─âga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) ├«n oase = a (se) speria, a (se) ├«ngrozi. A fi numai piele ╚Öi oase sau a-i num─âra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. P├ón─â la (sau ├«n) oase sau p├ón─â la (sau ├«n) m─âduva oaselor = ├«n tot corpul; foarte mult, ad├ónc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i r─âm├óne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de cas─â, prin locuri str─âine. A c─âp─âta (sau a avea, a dob├óndi etc.) un os de ros = a ob╚Ťine (sau a avea) un avantaj, un profit. ÔÖŽ Os (1) sau material cornos prelucrat, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea unor obiecte, ├«n industrie, ├«n arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; fiin╚Ť─â, f─âptur─â. 3. Fig. Neam, familie, vi╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. (A fi) din os sf├ónt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plant─â cu miros greu, cu flori trandafirii ├«ngr─âm─âdite la v├órful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). ÔÇô Lat. ossum.
├ôSMIU s. n. Metal de culoare alb─â-cenu╚Öie, lucios, foarte dur, dar casant, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â, ├«n stare nativ─â, sub form─â de aliaj cu iridiul. ÔÇô Din fr. osmium.
PER OS adv. (Med.) Per oral. ÔÇô Expr. lat.
OS, oase, s. n. 1. Element al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dur─â, solid─â ╚Öi rezistent─â. V. ciolan. Al─âturi cu cosciugul, z─âcea un sac de oase. MACEDONSKI, O. I 47. Oasele albite de sec─âciune. EMINESCU, N. 25. Cine poate oase roade. ÔŚŐ Expr. A fi numai piele ╚Öi oase (sau a fi numai pielea ╚Öi oasele de cineva sau ├«i numeri oasele) = a fi foarte slab. A (sau a-i) trece os prin os = a fi extrem de obosit, de h─âr╚Ťuit. P├«n─â la oase (sau p├«n─â la m─âduva oaselor) = ├«n tot trupul, ad├«nc. O umezeal─â rece p─âtrundea p├«n─â la oase. BART, E. 182. A rupe (sau a fr├«nge, a muia) cuiva oasele = a bate zdrav─ân (pe cineva), a snopi ├«n b─âtaie. Am s─â-╚Ťi rup oasele... -Bine, s─â vedem care din noi. PREDA, ├Ä. 52. A sta (sau a ╚Öedea, a se ridica etc.) ├«n capul oaselor v. cap (III 2). A-i r─âm├«ne (sau a-i putrezi cuiva) oasele pe undeva = a muri pe undeva. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cu╚Ťitul la os v. ajunge. ├Än carne ╚Öi (sau ╚Öi-n) oase = ├«n persoan─â, ├«n realitate, aidoma, aievea. F─âr─â p─âl─ârie e exact Dante Alighieri, ├«n carne ╚Öi-n oase. C. PETRESCU, C. V. 88. A b─âga (sau a intra cuiva) frica (sau spaima, groaza, fiorii) ├«n oase = a (se) speria, a (se) ├«nsp─âim├«nta, a (se) ├«ngrozi. Numai la numele lui ne intra groaza ├«n oase. SADOVEANU, O. VII 376. Un lup cu ni╚Öte ochi turba╚Ťi... de b─âga fiori ├«n oase. ISPIRESCU, L. 17. A c─âp─âta (sau a dob├«ndi, a avea etc.) un os de ros = a ob╚Ťine (sau a avea etc.) un avantaj, un profit (de obicei ne├«nsemnat). Fiindc─â am dob├«ndit ╚Öi eu un os de ros, mi-am pus ├«n g├«nd s─â v─â povestesc... lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciun─â. ISPIRESCU, L. 40. Os mort = umfl─âtur─â (tumoare) a unui os (de obicei a oaselor calului), care provine dintr-o lovitur─â, dintr-un efort etc. sau care se transmite pe cale ereditar─â. 2. Os (1) prelucrat pentru a fi ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea unor obiecte, ├«n industrie etc. V─âzu un b─â╚Ť de os alb de tot, cioplit de m├«n─â de me╚Öter mare. DUMITRIU, N. 65.Drept ├«n fa╚Ť─â, ├«ntr-un cui, un ╚Öirag de metanii de os cafeniu. HOGA╚ś, M. N. 137. Poart─â ├«n m├«na dreapt─â baston ├«nalt, negru, cu m─âciulie de os alb. CARAGIALE, O. II 258. 3. (La pl.) Fig. Trup; fiin╚Ť─â, f─âptur─â. Trimisul domnului de Colbert... se gr─âbi s─â-╚Öi odihneasc─â oasele. SADOVEANU, Z. C. 187. O adiere de v├«nt, r─âcoritoare, p─âtrunse p├«n─â-n sufletul fl─âc─âului, alung├«ndu-i cele din urm─â r─âm─â╚Öi╚Ťe de somn din oase. REBREANU, I. 45. El o ╚Ťinea una, s─â-i aduc─â pe fata lui Verde╚Ö-imp─ârat, dac─â vrea. s─â r─âm├«ie cu sufletul ├«n oase. ISPIRESCU, L. 43. ÔŚŐ Oase-goale = om s─ârac, zdren╚Ť─âros. R─âsare soarele ╚Öi ├«nc─âlze╚Öte ╚Öi pe boieri ╚Öi pe oase-goale, f─âr─â deosebire. DELAVRANCEA, A. 49. 4. Fig. Neam, familie, vi╚Ť─â. Eu ╚Ötiu c─â nu m─â trag din os de domn. DUMITRIU, N. 36. Sile╚Öte pe un urma╚Ö din osul lui, pe Petru Rare╚Ö, a se amesteca ├«n trebile Transilvaniei. B─éLCESCU, O. II 176. ÔŚŐ Expr. (A fi) din os sf├«nt (sau din oase sfinte) = (a fi) din neam domnesc. Cei din oase sfinte nu cunosc moarte ru╚Öinoas─â. SADOVEANU, Z. C. 160. ÔÖŽ Urma╚Ö, descendent. E o nedreptate strig─âtoare la cer s─â te por╚Ťi astfel cu un os boieresc. CAMIL PETRESCU, O. II 663.
├ôSMIU s. n. Metal dur de culoare cenu╚Öie-alb─âstruie, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«mpreun─â cu platina; este nemaleabil ╚Öi neductil, neput├«ndu-se prelucra dec├«t ├«n stare de pulbere; aliat cu iridiul are diverse ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n industrie.
!i├írba-├│sului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. i├ęrbii-├│sului
os s. n., pl. oáse
├│smiu [miu pron. miu] s. n., art. ├│smiul; simb. Os
!├│sul-i├ępurelui (plant─â) s. m. art.
iárba-ósului s. f.
os s. n., pl. oáse
├│smiu s. n. [-miu pron. -miu], art. ├│smiul; simb. Os
├│sul-i├ępurelui (bot.) s. n.
IARBA-ÓSULUI s. v. mălăoi.
OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un ~.) 2. (ANAT.) os coxal v. os iliac; os de sepie v. sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian v. os hioid; os iliac = os coxal; os molar v. zigomă; os sternal v. stern; os zigomatic v. zigomă. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dârmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (reg.) sălășitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea capului.
OS MÓRT s. v. eparven, exostoză, spavan.
OSUL CĂLCÂIULUI s. v. calcaneu.
OSUL CRÚCII s. v. sacrum.
OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării.
OSUL-I├ëPURELUI s. v. pojarni╚Ť─â, sun─âtoare.
ÓSMIU s.n. Metal alb și foarte dur, care se găsește în natură împreună cu platina. [Pron. -miu. / < fr. osmium].
PER OS loc. adv. Peroral. [< lat. per os].
-├ôS, -O├üS─é suf. 1. formeaz─â numeroase adjective de la o baz─â nominal─â sau verbal─â. 2. ÔÇ×oxiacid mai pu╚Ťin oxigenatÔÇŁ, ÔÇ×sare metalic─â (pentru valen╚Ť─â foarte mic─â)ÔÇŁ. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum)
ÓSMIU s. n. metal alb-argintiu, foarte dur, casabil, greu fuzibil, în natură împreună cu platina. (< fr. osmium)
PER ÓS loc. adv. peroral. (< lat. per os)
os (o├íse), s. n. ÔÇô 1. Ciolan. ÔÇô 2. (Olt., Banat) S├«mbure, s─âm├«n╚Ť─â. ÔÇô 3. Neam, vi╚Ť─â, familie. ÔÇô 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. ÔÇô Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pu╚Öcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. ÔÇô Der. osam─â, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramur─â uscat─â), pe care Tiktin ├«l leag─â poate gre╚Öit, de osie; osos, adj. (ciol─ânos), poate forma╚Ťie neol. (dup─â Pu╚Öcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatur─â, s. f. (schelet, arm─âtur─â), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pu╚Öcariu 1227; Pascu, Beitr├Ąge, 22 ╚Öi Scriban nu pare posibil─â).
OS o├íse n. (la om ╚Öi la animalele vertebrate) 1) ╚Üesut organic dur ╚Öi rezistent, de culoare alb─â, din interiorul corpului; parte constitutiv─â a scheletului. ÔŚŐ A-╚Öi l─âsa (sau a-i r─âm├óne, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri str─âine. A b─âga (sau a-i intra) frica ├«n oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) fr├ónge, a(-i) muia) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cu╚Ťitul la ~ a nu mai putea r─âbda o stare de lucruri. P├ón─â la (sau ├«n) oase sau p├ón─â la (sau ├«n) m─âduva oaselor cu des─âv├ór╚Öire; complet. ├Än carne ╚Öi oase ├«n persoan─â. A c─âp─âta (sau a dob├óndi, a avea etc.) un ~ de ros a c─âp─âta o favoare ├«nsemnat─â. A avea oase ├«n burt─â a se apleca anevoie. ~ mort afec╚Ťiune a oaselor de la picioarele calului, cauzat─â, de regul─â, de o lovitur─â. ~ul-iepurelui plant─â erbacee cu tulpin─â erect─â, foarte ramificat─â, spinoas─â, cu frunze eliptice, zim╚Ťate ╚Öi cu flori mici, trandafirii, dispuse ├«n v├órful ramurilor. 2) Materie prim─â ob╚Ťinut─â din acest ╚Ťesut organic. Nasturi de ~. 3) fig. Neam din care se trage cineva; s├ónge. ÔŚŐ (A fi) din ~ sf├ónt (sau din oase sfinte, din ~ domnesc (sau de domn) (a fi) de vi╚Ť─â nobil─â. /<lat. ossum
├ôSMIU n. Metal cenu╚Öiu-alb─âstrui, cu duritate mare, dar casant, ├«ntrebuin╚Ťat, mai ales, ├«n aliaje ╚Öi ├«n calitate de catalizator. /<fr. osmium
os n. 1. bucată dură și solidă ce constituie scheletul; 2. os de animal lucrat: pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, dărmotin. [Lat. OSSUM].
os n., pl. oase (lat. ┼Ćssum, cl. os, ossis, vgr. ost├ęon scr. asthi, asthan; it. pg. osso, pv. fr. cat. os, sp. hueso). Materie dur─â care formeaz─â scheletu omulu─ş ╚Öi celor-lalte vertebrate: din╚Ťi─ş ├«s tot oase. ├Än carne ╚Öi oase, ├«n persoan─â, ├«n realitate. P├«n─â ├«n m─âduva oaselor, ad├«nc, foarte: a fi ud p├«n─â la oase, a fi cuprins de fric─â p├«n─â ├«n oase. ├Än capu oaselor, ╚Öez├«nd: m─â r├«dic ├«n capu oaselor (Ch.N. I, 163). A fi numa─ş pelea ╚Öi oasele, a fi foarte slab. A da cu─şva un os de ros, a-─ş da o ocupa╚Ťiune din care s─â tr─â─şasc─â (╚Öi s─â tac─â): da╚Ťi-─ş un os ca s─â tac─â! A mu─şa cu─şva oasele, a-l bate r─â┼ş. Os mort, un fel de bub─â la ├«nche─şetur─ş. Osu ─şepurelu─ş, d├«rmotin. V. c─şolan, filde╚Ö.
*osmi┼ş n. (d. vgr. osm├ę, miros, cin cauza mirosulu─ş particular al unu─ş oxid al s─âu. V. izm─â). Chim. Un metal bivalent care se afl─â ├«n mineralele de platin─â. Are o greutate atomic─â de 199.
iarba-osului s. v. M─éL─éOI.
OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat cîinelui un ~.) 2. (ANAT.) os de sepie = sepion; os malar = zigomă, os zigomatic; os sternal = stern; os zigomatic = zigomă, os malar. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dîrmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (reg.) sălășitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea-capului.
os mort s. v. EPARVEN. EXOSTOZ─é. SPAVAN.
osul călcîiului s. v. CALCANEU.
osul crucii s. v. SACRUM.
osul genunchiului s. v. ROTUL─é.
osul spin─ârii s. v. COLOAN─é VERTEBRAL─é. ╚śIRA SPIN─éRII.
osul-iepurelui s. v. POJARNIȚĂ. SUNĂTOARE.
iarba-osului ÔÇô (bot.) Iarba r─ânii, iarb─â de v─ât─âm─âtur─â (Anthyllis vulneraria L.). Termen atestat ├«n Bor╚Öa (Borza 1968: 21).
EX OSSIBUS ULTOR (lat.) din oase (se ridic─â) r─âzbun─âtorul ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, IV, 625: ÔÇ×Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultorÔÇŁ (ÔÇ×Din oasele noastre s─â r─âsar─â un r─âzbun─âtorÔÇŁ).
OASELE v. Rediu (1).
OS (lat. ossum) s. n. 1. Organ dur, de culoare albicioas─â, format dintr-o componen╚Ť─â organic─â de celule ╚Öi fibre de colagen, impregnat─â cu substan╚Ťe minerale, ├«n special fosfat ╚Öi carbonat de calciu. O. este format dintr-un strat extern de ╚Ťesut compact, acoperit de periost, ╚Öi dintr-un strat intern de ╚Ťesut spongios; por╚Ťiunea central─â a o. este umplut─â cu m─âduv─â. ├Äntre ele, o. se leag─â prin articula╚Ťii ╚Öi sunt mobilizate de mu╚Öchi. O. constituie elementele de baz─â ale scheletului vertebratelor ╚Öi, dup─â forma lor, se ├«mpart ├«n: lungi (ex. femurul humerusul), scurte (ex. o. tarsiene, vertebrele) ╚Öi plate (ex. o. iliace, o. craniului). O. determin─â forma forma general─â a corpului ╚Öi constituie un suport pentru p─âr╚Ťile moi ale organismului; ele servesc ca suprafa╚Ť─â de inser╚Ťie a mu╚Öchilor, care prin contrac╚Ťia lor pun ├«n mi╚Öcare oasele. Pe parcursul vie╚Ťii o. se restructureaz─â: celulele vechi se distrug ╚Öi ├«n locul lor se dezvolt─â celule noi. La om, sistemul o. este alc─âtuit din 205 o. Structura oaselor reflect─â adaptarea la factorii mecanici care ac╚Ťioneaz─â asupra lor. ÔŚŐ Os alveolar = por╚Ťiune din oasele maxilare care ├«nconjoar─â alveolele dentare. ÔŚŐ Os hioid v. hioid. ÔŚŐ Os lacrimal = lamel─â osoas─â sub╚Ťire, situat─â pe peretele intern al orbitei. ÔŚŐ Os iliac = os coxal. ÔŚŐ Os occipital v. occipital. ÔŚŐ Os parietal v. parietal. ÔŚŐ Os temporal v. temporal. ÔŚŐ Os unciform = os situat ├«n extremitatea intern─â a capului, care prezint─â pe fa╚Ťa sa interioar─â o apofiz─â ca un c├órlig; se articuleaz─â pe fa╚Ťa inferioar─â cu baza metacarpienelor patru ╚Öi cinci. V. schelet. (ZOOL.) Os de sepie = sepion. ÔŚŐ (MED. VET.; la cal) Os mort = exostoz─â. ÔÖŽ (La pl.) Oseminte. ÔÖŽ Os (1). prelucrat, folosit la fabricarea unor obiecte ├«n industrie, ├«n artele decorative etc. 2. Fig. Neam, vi╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. (A fi) din os domnesc (sau de domn) = (a fi) din familie domnitoare. 3. Osul-iepurelui = plant─â subarbustiv─â, peren─â, ├«nalt─â de 70 cm, foarte spinoas─â, cu florile roz adunate ├«n v├órful ramurilor, care au un miros greu (Onosis spinosa). Cre╚Öte prin p─â╚Öuni ╚Öi f├óne╚Ťe aride ╚Öi pe soluri nisipoase. R─âd─âcina ╚Öi frunzele se utilizeaz─â ├«n medicina uman─â ╚Öi veterinar─â.
Os, simbol chimic pentru osmiu.
├ôSMIU (< fr. {i}; {s} gr. osne ÔÇ×mirosÔÇŁ) s. n. Element chimic (Os, nr. at. 76, m. at. 190,2, m. sp. 22,7, p. t. c. 2.700┬░C, p. f. c. 4.600┬░C) din familia metalelor platinice; este alb-cenu╚Öiu, lucios, foarte dur, dar casant. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n stare nativ─â, aliat cu celelalte metale platinice. Foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â sub form─â de aliaje cu iridiul, wolframul etc. sau ├«n calitate de catalizator al multor reac╚Ťii. A fost descoperit de Smithson Tennant ├«n 1803.
O╚ś, ora╚Ö ├«n SV K├«rg├«zstanului, pe valea Fergana; 238,2 mii loc. (1991). Nod rutier. Constr. de utilaj electrotehnic, ind. piel─âriei ╚Öi ├«nc─âl╚Ť─âmintei, a mobilei, mat. de constr., textil─â (l├ón─â, m─âtase, bumbac) ╚Öi alim. Vechi centru caravanier. Fundat ├«n sec. 9.
OS subst. 1. Ose╚Öti s. 2. Osoe t. (16 A I 322); Osoiu s. pentru aceste dou─â toponime cf. ╚Öi sl. osoj ÔÇ×loc umbrosÔÇŁ. 3. Osiacu, A. (act.) ╚Öi Oseiac, V. din B─âl─âne╚Öti (Mz Pl acte) < os + -ei, -ac. 4. Usoe, N. (Ard II 94) ╚Öi Usoiu b. (Ard), cu o neacc. > u.
HELIANTHEMUM (Mill.). Adaus., HELIANTEMUM, IARBA OSULUI, fam. Cistaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, 75-85 specii, erbacee sau subarbuști, glabre sau pubescente. Frunze eliptice, liniar-eliptice, oblonge sau liniar- oblonge, opuse uneori, cele dinspre vîrf alterne. Flori (3 sepale, 5 petale albe, galbene, portocalii, roz sau roșii, de cîteva ori mai lungi decît caliciul, număr mare de stamine, ovar cu o singură lojă, stil cu lungime variabilă, drept sau îndoit la bază, stigmat trilobat) așezate într-un racem multiflor. Fruct, capsulă.
a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat.
a da cu osul expr. (vulg. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual.
a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav.
a i se face os expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea erec╚Ťie.
a muia oasele cuiva expr. a bate r─âu de tot pe cineva.
a pune osul la treab─â expr. a munci serios / cu r─âspundere.
a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie).
a-i ajunge cu╚Ťitul la os expr. 1. a ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie limit─â 2. a nu mai r─âbda / suporta o stare de fapt / o situa╚Ťie
a-i frânge (cuiva) oasele expr. a bate foarte tare (pe cineva).
a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog.
a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit.
a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri.
în carne și oase expr. în realitate, în persoană.
la oase rupere expr. (la fotbal ÔÇô d. maniera de joc a unui juc─âtor, a unei echipe) brutal, dur, violent.
numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit.
os, oase s. n. 1. zar. 2. penis ├«n erec╚Ťie.

Os dex online | sinonim

Os definitie

Intrare: os (s.n.)
os 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: oș
oș
Intrare: osmiu
Os 3 simbol simbol
osmiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -m─şu
Intrare: per os
os 4 biol. component al unui/unei locu╚Ťiune non-lexem
per
per os adverb
Intrare: os (suf.)
os 2 suf. sufix element de compunere
Intrare: Os
Os 2 n.pr. nume propriu
Intrare: iarba-osului
iarba-osului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: osul-iepurelui
osul-iepurelui substantiv masculin articulat (numai) singular