ORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, orășenești, adj. Care aparține orașului, privitor la oraș, ca la oraș; urban, citadin. – Orășean + suf. -esc.

ORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, orășenești, adj. Care aparține orașului, privitor la oraș, ca la oraș; urban, citadin. – Orășean + suf. -esc.

ORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, orășenești, adj. De oraș, care aparține orașului, privitor la oraș, ca la oraș. Haine orășenești. Populație orășenească.

orășenésc adj. m., f. orășeneáscă; pl. m. și f. orășenéști

orășenésc adj. m., f. orășeneáscă; pl. m. și f. orășenéști

ORĂȘENÉSC adj. 1. v. urban. 2. nemțesc. (Îmbrăcat cu haine ~ești.)

ORĂȘENÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de orășeni; propriu orășenilor. Comportare ~ească. 2) Care ține de oraș; propriu orașului; urban. Populație ~ească. Transport ~. /orășean + suf. ~esc

orășenesc a. de oraș, urban: port orășenesc.

orășenésc, -eáscă adj. De oraș, urban: port orășenesc.

ORĂȘENESC adj. 1. urban, (livr.) citadin, (înv. și reg.) tîrgoveț. (Populație ~.) 2. nemțesc. (Îmbrăcat cu haine ~.)