ortoză definitie

10 definiții pentru ortoză

ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, folosit în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose.
ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose.
ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților cu aspect lăptos, roșiatic, gălbui sau cenușiu; ortoclaz.
ortóză s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze
ortóză s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze
ORTÓZĂ s. (MIN.) ortoclaz.
ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose].
ORTÓZĂ s. f. feldspat potasic, incolor sau uneori alb, gălbui-roșietic ori verzui, frecvent în granit și gnais; ortoclaz. (< fr. orthose)
*ortóză f., pl. e (vgr. órthosis, rîdicare drept în sus, din cauza moduluĭ de cristalizare al ortozeĭ) și ortocláză f., pl. e (vgr. orthós, drept, și klásis, frîngere, spargere). Min. Un feldspat potasic, silicat de aluminiŭ și potasiŭ (K2 Al2 Si16 O16) cristalizat în unghĭ drept.
ORTO s. (MIN.) ortoclaz.

ortoză dex

Intrare: ortoză
ortoză substantiv feminin