ortoptică definitie

2 intrări

8 definiții pentru ortoptică

ORTÓPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique.
ORTÓPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique.
*ortóptic (or-top-/ort-op-) adj. m., pl. ortóptici; f. ortóptică, pl. ortóptice
*ortóptică (or-top-/ort-op-) s. f., g.-d. art. ortópticii
ortóptic adj. m., pl. ortóptici; f. sg. ortóptică, pl. ortóptice
ortóptică s. f., g.-d. art. ortópticii
ORTÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ortoptică. ♦ tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism. II. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor. (< fr. orthoptique)
ortóptică s. f. (med.) Ramură a oftalmologiei care se referă la corectarea tulburărilor vizuale datorate proastei coordonări a mișcărilor oculare (de pildă strabismul) ◊ „Secția de ortoptică a clinicii pe care o conduce profesorul Sachsenweger este una dintre cele mai bine dotate din Europa.” Sc. 17 IX 67 p. 4 (din fr. orthoptique; DMN 1971; DM)

ortoptică dex

Intrare: ortoptic
ortoptic adjectiv
Intrare: ortoptică
ortoptică substantiv feminin