ortopol definitie

7 definiții pentru ortopol

ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
ortopól s. m., pl. ortopóli
ortopól s. m., pl. ortopóli
ORTOPÓL s.n. (Mat.) Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. [< fr. orthopôle].
ORTOPÓL s. m. (mat.) punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. (< fr. orthopôle, engl. orthopol)
ORTOPÓL ~i m. Punct de intersecție a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui. /<fr. orthopôle

ortopol dex

Intrare: ortopol
ortopol substantiv masculin