Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ortopol

ORTOP├ôL, ortopoli, s. m. Punct ├«n care se intersecteaz─â perpendicularele cobor├óte pe laturile unui triunghi din proiec╚Ťiile ortogonale ale v├órfurilor acestuia pe o dreapt─â din planul triunghiului. ÔÇô Din fr. orthop├┤le.
ORTOP├ôL, ortopoli, s. m. Punct ├«n care se intersecteaz─â perpendicularele cobor├óte pe laturile unui triunghi din proiec╚Ťiile ortogonale ale v├órfurilor acestuia pe o dreapt─â din planul triunghiului. ÔÇô Din fr. orthop├┤le.
ortop├│l s. m., pl. ortop├│li
ortop├│l s. m., pl. ortop├│li
ORTOP├ôL s.n. (Mat.) Punct ├«n care se intersecteaz─â perpendicularele cobor├óte pe laturile unui triunghi din proiec╚Ťiile ortogonale ale v├órfurilor acestuia pe o dreapt─â din planul triunghiului. [< fr. orthop├┤le].
ORTOP├ôL s. m. (mat.) punct ├«n care se intersecteaz─â perpendicularele cobor├óte pe laturile unui triunghi din proiec╚Ťiile ortogonale ale v├órfurilor acestuia pe o dreapt─â din planul triunghiului. (< fr. orthop├┤le, engl. orthopol)
ORTOP├ôL ~i m. Punct de intersec╚Ťie a perpendicularelor cobor├óte pe laturile unui triunghi din proiec╚Ťiile ortogonale ale v├órfurilor acestuia pe o dreapt─â din planul lui. /<fr. orthop├┤le

Ortopol dex online | sinonim

Ortopol definitie

Intrare: ortopol
ortopol substantiv masculin