Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ortolan

ORTOL├üN, ortolani, s. m. Pas─âre migratoare cu penele de culoare brun─â-ro╚Öcat─â, cu capul cenu╚Öiu-verzui ╚Öi cu gu╚Öa galben─â (Emberiza hortulana). ÔÇô Din fr. ortolan.
ORTOL├üN, ortolani, s. m. Pas─âre migratoare cu penele de culoare brun─â-ro╚Öcat─â, cu capul cenu╚Öiu-verzui ╚Öi cu gu╚Öa galben─â (Emberiza hortulana). ÔÇô Din fr. ortolan.
ORTOLÁN, ortolani, s. m. Pasăre migratoare cu penele de culoare brun-roșcată, cu capul cenușiu-verzui, cu gușa galbenă (Emberiza hortulana). Numele romînesc al gustosului ortolan tot nu l-am aflat. ODOBESCU, S. III 33.
ortolán s. m., pl. ortoláni
ortolán s. m., pl. ortoláni
ORTOLÁN s. v. presură.
ORTOLÁN s.m. Pasăre migratoare cu penele de culoare galbenă-roșcată, cu capul cenușiu-verzui și cu gușa galbenă. [< fr. ortolan, cf. lat. hortulanus].
ORTOLÁN s. m. pasăre migratoare cu penele galbene-roșcate, cu capul cenușiu-verzui și cu gușa galbenă. (< fr. ortolan)
ORTOLÁN ~i m. Pasăre migratoare cu capul verde-cenușiu, cu gușa galbenă și spatele brun-roșcat. /<fr. ortolan
ortolan m. vrăbete grăsun, îndopat cu fructe, dă o mâncare foarte gustoasă (= fr. hortolan).
ortolan s. v. PRESUR─é.

Ortolan dex online | sinonim

Ortolan definitie

Intrare: ortolan
ortolan substantiv masculin