Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru ortografie

ORTOGRAFI├ü, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie dup─â regulile ortografice; a aplica o anumit─â ortografie. [Pr.: -fi-a] ÔÇô Din fr. orthographier.
ORTOGRAF├ŹE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corect─â a cuvintelor unei limbi; aplicarea practic─â a acestor reguli. ÔÇô Din lat. orthographia.
ORTOGRAFI├ü, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie dup─â regulile ortografice; a aplica o anumit─â ortografie. [Pr.: -fi-a] ÔÇô Din fr. orthographier.
ORTOGRAF├ŹE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corect─â a unei limbi; aplicarea practic─â a acestor reguli. ÔÇô Din lat. orthographia.
ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A scrie după regulile ortografice, a aplica o anumită ortografie.
ORTOGRAF├ŹE, ortografii, s. f. Sistem de reguli proprii unei limbi, privind scrierea corect─â; aplicarea practic─â a acestor reguli. Nu putea scrie o vorb─â f─âr─â gre╚Öeli de ortografie. C. PETRESCU, S. 109. Copiii rom├«ni vor sc─âpa de fantasmagoria gramaticilor, ortografiilor etc. ie╚Öite din crierii prea ├«nfierb├«nta╚Ťi ai unor pedan╚Ťi ridicoli. ALECSANDRI, S. 5. Am v─âzut scriind fiecare cum ├«i plesnea ├«n cap: fiecare ├«╚Öi ├«nchipuise o ortografie. NEGRUZZI, S. I 340.
ortografi├í (a ~) (-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 ortografi├íz─â, 1 pl. ortografi├ęm (-fi-em); conj. prez. 3 s─â ortografi├ęze; ger. ortografi├şnd (-fi-ind)
ortograf├şe (-o-gra-) s. f., art. ortograf├şa, g.-d. art. ortograf├şei; pl. ortograf├şi, art. ortograf├şile
ortografi├í vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ortografi├íz─â, 1 pl. ortografi├ęm (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ortografi├ęze; ger. ortografi├şnd (sil. -fi-ind)
ortograf├şe s. f. (sil. -gra-) Ôćĺ grafie
ORTOGRAF├ŹE s. (LINGV.) scriere, (├«nv.) scriptur─â. (Despre ~ limbii rom├óne.)
ORTOGRAFI├ü vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuv├ónt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -╚Ťi-a, p.i. -iaz─â, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].
ORTOGRAF├ŹE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabile╚Öte scrierea corect─â a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos ÔÇô drept, grapheia ÔÇô a scrie].
ORTOGRAFIÁ vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)
ORTOGRAF├ŹE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corect─â; aplicarea practic─â a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie)
A ORTOGRAFI├ü ~├ęz tranz. (cuvinte ╚Öi forme gramaticale) A scrie ├«n conformitate cu regulile ortografice. [Sil. -fi-a] /<fr. orthographier
ORTOGRAF├ŹE ~i f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corect─â a cuvintelor dintr-o limb─â. [G.-D. ortografiei] /<lat. orthographia
ortografia v. a scrie dup─â regulele ortografice.
ortografie f. arta și modul de a scrie corect vorbele unei limbi.
*ortograf├şe f. (vgr. orthographia, d. orth├│s, drept, ╚Öi gr├ípho, scri┼ş. V. grafie). Modu de a scrie cuvintele corect.
*ortografi├ęz v. tr. (fr. orthographier). Barb. Scri┼ş cuvintele dup─â ortografia lor: a ortografia r─â┼ş un cuv├«nt.
ORTOGRAFIE s. scriere, (înv.) scriptură. (Despre ~ limbii române.)
ORTOGRAF├ŹE (< lat.; ngr.; {s} orto- + graphe ÔÇ×scriereÔÇŁ) s. f. (LINGV.) Ansamblu de scrierea corect─â a cuvintelor unei limbi; aplicarea practic─â a acestor reguli. Exist─â dou─â tipuri principale de o.: fonetic─â, atunci c├ónd scrierea red─â pronun╚Ťarea limbii literare, ╚Öi etimologic─â, atunci c├ónd scrierea reflect─â aspectul mai vechi al cuvintelor, mult dep─â╚Öit de pronun╚Ťare (de ex. ├«n limbile francez─â ╚Öi englez─â). Ortografia limbii rom├óne este ├«n general fonetic─â; ├«ncep├ónd din 1860, c├ónd s-a introdus scrierea oficial─â cu litere latine, au existat numeroase sisteme ortografice, care oglindesc disputele dintre reprezentan╚Ťii curentului fonetic ╚Öi al celui etimologic. Actuala o. se bazeaz─â, ├«n cea mai mare parte, pe principiul fonetic sau fonematic, a c─ârui aplicare este limitat─â uneori de principiile gramaticale sau de principiul etimologic, care impune excep╚Ťii ├«n scrierea unor cuvinte vechi ╚Öi a unor neologisme. ÔÖŽ Modul ├«n care cineva scrie cuvintele.
ORTOGRAF├ŹE s. f. (< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos ÔÇ×dreptÔÇŁ + graphein ÔÇ×a scrieÔÇŁ): 1. sistem de semne grafice conven╚Ťionale care se folosesc ├«n scrierea corect─â a cuvintelor, a expresiilor ╚Öi a locu╚Ťiunilor dintr-o limb─â. Sunt considerate semne ortografice ├«n limba rom├ón─â: liniu╚Ťa de unire (cr├ítima) ╚Öi apostroful (v. ╚Öi semn). 2. parte a gramaticii care studiaz─â scrierea corect─â a cuvintelor, a expresiilor ╚Öi a locu╚Ťiunilor dintr-o limb─â, dup─â anumite reguli. ÔŚŐ ~ etimol├│gic─â: o. ├«n care principiile scrierii cuvintelor se bazeaz─â pe etimologia lor. O. etimologic─â au limbile francez─â, irlandez─â, englez─â ╚Öi tibetan─â. ├Än aceste limbi scrierea cuvintelor se deosebe╚Öte profund de pronun╚Ťarea lor. Astfel: fr. temps (ÔÇ×timpÔÇŁ) este pronun╚Ťat ÔÇ×t├úÔÇŁ, doigt (ÔÇ×degetÔÇŁ) pronun╚Ťat ÔÇ×d┼şaÔÇŁ, oiseau (ÔÇ×pas─âreÔÇŁ) pronun╚Ťat ÔÇ×┼şazoÔÇŁ, eau (ÔÇ×ap─âÔÇŁ) pronun╚Ťat ÔÇ×oÔÇŁ; engl. all right (ÔÇ×foarte bineÔÇŁ) pronun╚Ťat ÔÇ×olraitÔÇŁ, enough (ÔÇ×destulÔÇŁ) pronun╚Ťat ÔÇ×inafÔÇŁ, chalk (ÔÇ×cret─âÔÇŁ) pronun╚Ťat ÔÇ×─ŹokÔÇŁ etc. ├Än general, se reproduc nu formele actuale ale cuvintelor, ci formele lor din limba de origine, mai vechi, faze intermediare din dezvoltarea acestora sau chiar forme false. ÔŚŐ ~ fon├ętic─â: o. ├«n care principiile scrierii cuvintelor se bazeaz─â pe felul cum acestea se pronun╚Ť─â. Limba italian─â ╚Öi limba rom├ón─â au, ├«n general, o o. fonetic─â. Din 1860, data la care alfabetul latin a luat locul celui chirilic, sistemul ortografic al limbii rom├óne s-a schimbat de mai multe ori (1881, 1904, 1932, 1953, 1965 ╚Öi 1993), modific─ârile survenite reflect├ónd lupta dintre reprezentan╚Ťii celor dou─â curente (etimologic ╚Öi fonetic) ├«n stabilirea acestuia, cu c├ó╚Ötig de cauz─â c├ónd pentru cel fonetic, c├ónd pentru cel etimologic (cum este azi). ÔŚŐ ~ italieniz├ínt─â: o. veche rom├óneasc─â ├«n care principiile scrierii cuvintelor se bazau pe inten╚Ťia de apropiere nefireasc─â, for╚Ťat─â, artificial─â a acestora de formele limbii italiene. Ea a fost ini╚Ťiat─â ╚Öi folosit─â ├«n limba rom├ón─â de I. Heliade R─âdulescu, dar f─âr─â sor╚Ťi de izb├ónd─â, deoarece contravenea flagrant legilor de dezvoltare a limbii noastre (Pentru regulile ortografice v. ├Ändreptar ortografic, ortoepic ╚Öi de punctua╚Ťie, Edi╚Ťia a V-a, Academia Rom├ón─â, Institutul de lingvistic─â ÔÇ×Iorgu IordanÔÇŁ, Univers enciclopedic, Bucure╚Öti, 1995).
ORTO- ÔÇ×drept, corect, adev─ârat, normalÔÇŁ. ÔŚŐ gr. orthos ÔÇ×drept, corectÔÇŁ > fr. ortho-, germ. id., engl. id., it. orto- > rom. orto-. Ôľí ~amfiboli (v. amfi-, v. -bol), s. m. pl., amfiboli care cristalizeaz─â ├«n sistemul rombic; ~cefal (v. -cefal), adj., care are capul drept; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., cutie cranian─â cu un index vertical ├«ntre 70┬░ ╚Öi 75┬░; ~centru (v. -centru), s. n., punct de ├«nt├«lnire al segmentelor de dreapt─â care reprezint─â ├«n─âl╚Ťimile unui triunghi sau ale unui tetraedru; ~ceras (v. -ceras), s. m., molusc─â din m─ârile primare, cu cochilie dreapt─â ╚Öi conic─â; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri drepte; ~cromatic (v. -cromatic), adj., (despre materiale fotosensibile) sensibil la toate radia╚Ťiile luminoase, ├«n afar─â de ro╚Öu; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degete drepte; ~drom (v. -drom), adj., (despre influxul nervos) care se propag─â normal ├«n sens aferent sau eferent; ~epie (v. -epie), s. f., parte a lingvisticii care se ocup─â cu studiul pronun╚Ťiei corecte a cuvintelor unei limbi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., 1. Plante care prezint─â dezvoltare normal─â. 2. Plante care, ├«n dezvoltarea lor ontogenetic─â, parcurg toate etapele ciclului evolutiv; ~fonie (v. -fonie1), s. f., pronun╚Ťie considerat─â corect─â a unui fonem sau a unui grup de foneme; ~forie (v. -forie), s. f., 1. Echilibru muscular normal al ochilor. 2. Paralelism perfect al axelor vizuale; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., orientare a organismului vegetal ├«n linie dreapt─â sub influen╚Ťa luminii; ~fototrop (v. foto-, v. -trop), adj., a c─ârui lumin─â influen╚Ťeaz─â direct plantele; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., serie de varia╚Ťii care, ├«n evolu╚Ťia organismelor animale ╚Öi vegetale, se produc ├«n acela╚Öi sens; ~genie (v. -genie1), s. f., control al na╚Öterilor; ~gnat (v. -gnat), adj., (despre un individ) care are profil facial drept; sin. ortognatic; ~gon (v. -gon2), adj., de forma unui unghi drept; ~grafie (v. -grafie), s. f., ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corect─â a unei limbi; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., model de scriere corect─â; ~heliotropic (v. helio-, v. -tropic), adj., (despre frunze) care este orientat drept spre sursa de lumin─â; ~morf (v. -morf), adj., care p─âstreaz─â nedeformate unghiurile; ~morfie (v. -morfie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul diformit─â╚Ťilor aparatului locomotor; ~nastie (v. -nastie), s. f., mi╚Öcare a organelor vegetale av├«nd plan de simetrie sta╚Ťionar─â ╚Öi, de obicei, vertical─â; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., disciplin─â care studiaz─â ╚Öi corecteaz─â tulbur─ârile de ordin pedagogic prezente la unii copii dificili; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramur─â a chirurgiei care se ocup─â cu studiul ╚Öi cu tratamentul bolilor osteoarticulare; ~pnee (v. -pnee), s. f., form─â particular─â de astm ├«n care bolnavul nu poate respira dec├«t ├«n picioare, ├«n pozi╚Ťie dreapt─â; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplin─â psihoeducativ─â care se ocup─â cu corectarea dezvolt─ârii capacit─â╚Ťilor intelectuale la copii; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu elitre pergamentoase ╚Öi cu picioare posterioare lungi, adaptate la s─ârit; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., metod─â radioscopic─â de ob╚Ťinere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru observarea intersec╚Ťiilor de cristal ├«n lumina polarizat─â; ~scopie (v. -scopie), s. f., ├«nsu╚Öire a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat pentru m─âsurarea cutremurelor verticale; ~sperm (v. -sperm), adj., 1. adj., (Despre fructe) A c─ârui s─âm├«n╚Ť─â are o pozi╚Ťie dreapt─â. 2. adj., Cu endospermul plan pe fa╚Ťa intern─â a mericarpului; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange prins de filamentul miceliului pe care s-a format; ~static (v. -static), adj., (despre fenomene) care se produce numai ├«n pozi╚Ťie vertical─â; ~stih (v. -stih), s. n., linie vertical─â care une╚Öte mugurii sau frunzele dispuse unele sub altele ├«n lungul tulpinii; ~tectogenez─â (v. tecto-1, v. -genez─â), s. f., evolu╚Ťie geotectonic─â a unui ortogeosinclinal; ~tip (v. -tip), s. n., genotip cu denumirea lui ini╚Ťial─â; ~trop (v. -trop), adj., (despre organe vegetale) care prezint─â o cre╚Ötere vertical─â; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre corpuri) a c─ârui suprafa╚Ť─â prezint─â aceea╚Öi str─âlucire, indiferent de direc╚Ťiile de iluminare ╚Öi de observa╚Ťie; ~tropie (v. -tropie), s. f., caracteristic─â a unui corp de a fi ortotropic; sin. ortotropism.

Ortografie dex online | sinonim

Ortografie definitie

Intrare: ortografia
ortografia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra-fi-a
Intrare: ortografie
ortografie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-