ortogonal definitie

8 definiții pentru ortogonal

ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ◊ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafețe) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecție să fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ◊ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafețe) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecție să fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat, pe planul de proiecție. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încît tangentele lor în punctul de intersecție sînt perpendiculare. ♦ (Despre suprafețe) Care se întretaie astfel încît planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecție sînt perpendiculare.
ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. ortogonálă, pl. ortogonále
ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. sg. ortogonálă, pl. ortogonále
ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție; proiecție ortografică. ♦ (Despre suprafețe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].
ORTOGONÁL, -Ă adj. care formează unghiuri drepte. ♦ proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ◊ (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)
ORTOGONÁL ~ă (~i, ~e) (despre planuri, drepte etc.) Care, la intersecție, formează un unghi drept. ◊ Proiecție ~ă proiecție a unei figuri obținută prin coborârea de perpendiculare pe o suprafață. /<fr. orthogonal

ortogonal dex

Intrare: ortogonal
ortogonal adjectiv