Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ortofonie

ORTOFON├ŹE s. f. Pronun╚Ťare considerat─â normal─â sau corect─â a unui fonem sau a unui grup de foneme. ÔÇô Din fr. orthophonie.
ORTOFON├ŹE s. f. Pronun╚Ťare considerat─â normal─â sau corect─â a unui fonem sau a unui grup de foneme. ÔÇô Din fr. orthophonie.
ortofon├şe s. f., art. ortofon├şa, g.-d. ortofon├şi, art. ortofon├şei
ortofon├şe s. f., art. ortofon├şa, g.-d. ortofon├şi, art. ortofon├şei
ORTOFON├ŹE s.f. Pronun╚Ťare considerat─â normal─â sau corect─â a unui fonem sau a unui grup de foneme. [Gen. -iei. / < fr. orthophonie, cf. gr. orthos ÔÇô drept, phone ÔÇô sunet].
ORTOFON├ŹE s. f. pronun╚Ťare considerat─â corect─â ╚Öi normal─â conform tuturor normelor lingvistice ale unei limbi. (< fr. orthophonie)
ORTOFON├ŹE s. f. (< fr. orthophonie, cf. gr. orthos ÔÇ×dreptÔÇŁ + phone ÔÇ×sunetÔÇŁ): pronun╚Ťare normal─â sau corect─â a unui fonem sau a unui grup de foneme.
ORTO- ÔÇ×drept, corect, adev─ârat, normalÔÇŁ. ÔŚŐ gr. orthos ÔÇ×drept, corectÔÇŁ > fr. ortho-, germ. id., engl. id., it. orto- > rom. orto-. Ôľí ~amfiboli (v. amfi-, v. -bol), s. m. pl., amfiboli care cristalizeaz─â ├«n sistemul rombic; ~cefal (v. -cefal), adj., care are capul drept; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., cutie cranian─â cu un index vertical ├«ntre 70┬░ ╚Öi 75┬░; ~centru (v. -centru), s. n., punct de ├«nt├«lnire al segmentelor de dreapt─â care reprezint─â ├«n─âl╚Ťimile unui triunghi sau ale unui tetraedru; ~ceras (v. -ceras), s. m., molusc─â din m─ârile primare, cu cochilie dreapt─â ╚Öi conic─â; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri drepte; ~cromatic (v. -cromatic), adj., (despre materiale fotosensibile) sensibil la toate radia╚Ťiile luminoase, ├«n afar─â de ro╚Öu; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degete drepte; ~drom (v. -drom), adj., (despre influxul nervos) care se propag─â normal ├«n sens aferent sau eferent; ~epie (v. -epie), s. f., parte a lingvisticii care se ocup─â cu studiul pronun╚Ťiei corecte a cuvintelor unei limbi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., 1. Plante care prezint─â dezvoltare normal─â. 2. Plante care, ├«n dezvoltarea lor ontogenetic─â, parcurg toate etapele ciclului evolutiv; ~fonie (v. -fonie1), s. f., pronun╚Ťie considerat─â corect─â a unui fonem sau a unui grup de foneme; ~forie (v. -forie), s. f., 1. Echilibru muscular normal al ochilor. 2. Paralelism perfect al axelor vizuale; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., orientare a organismului vegetal ├«n linie dreapt─â sub influen╚Ťa luminii; ~fototrop (v. foto-, v. -trop), adj., a c─ârui lumin─â influen╚Ťeaz─â direct plantele; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., serie de varia╚Ťii care, ├«n evolu╚Ťia organismelor animale ╚Öi vegetale, se produc ├«n acela╚Öi sens; ~genie (v. -genie1), s. f., control al na╚Öterilor; ~gnat (v. -gnat), adj., (despre un individ) care are profil facial drept; sin. ortognatic; ~gon (v. -gon2), adj., de forma unui unghi drept; ~grafie (v. -grafie), s. f., ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corect─â a unei limbi; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., model de scriere corect─â; ~heliotropic (v. helio-, v. -tropic), adj., (despre frunze) care este orientat drept spre sursa de lumin─â; ~morf (v. -morf), adj., care p─âstreaz─â nedeformate unghiurile; ~morfie (v. -morfie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul diformit─â╚Ťilor aparatului locomotor; ~nastie (v. -nastie), s. f., mi╚Öcare a organelor vegetale av├«nd plan de simetrie sta╚Ťionar─â ╚Öi, de obicei, vertical─â; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., disciplin─â care studiaz─â ╚Öi corecteaz─â tulbur─ârile de ordin pedagogic prezente la unii copii dificili; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramur─â a chirurgiei care se ocup─â cu studiul ╚Öi cu tratamentul bolilor osteoarticulare; ~pnee (v. -pnee), s. f., form─â particular─â de astm ├«n care bolnavul nu poate respira dec├«t ├«n picioare, ├«n pozi╚Ťie dreapt─â; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplin─â psihoeducativ─â care se ocup─â cu corectarea dezvolt─ârii capacit─â╚Ťilor intelectuale la copii; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu elitre pergamentoase ╚Öi cu picioare posterioare lungi, adaptate la s─ârit; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., metod─â radioscopic─â de ob╚Ťinere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru observarea intersec╚Ťiilor de cristal ├«n lumina polarizat─â; ~scopie (v. -scopie), s. f., ├«nsu╚Öire a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat pentru m─âsurarea cutremurelor verticale; ~sperm (v. -sperm), adj., 1. adj., (Despre fructe) A c─ârui s─âm├«n╚Ť─â are o pozi╚Ťie dreapt─â. 2. adj., Cu endospermul plan pe fa╚Ťa intern─â a mericarpului; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange prins de filamentul miceliului pe care s-a format; ~static (v. -static), adj., (despre fenomene) care se produce numai ├«n pozi╚Ťie vertical─â; ~stih (v. -stih), s. n., linie vertical─â care une╚Öte mugurii sau frunzele dispuse unele sub altele ├«n lungul tulpinii; ~tectogenez─â (v. tecto-1, v. -genez─â), s. f., evolu╚Ťie geotectonic─â a unui ortogeosinclinal; ~tip (v. -tip), s. n., genotip cu denumirea lui ini╚Ťial─â; ~trop (v. -trop), adj., (despre organe vegetale) care prezint─â o cre╚Ötere vertical─â; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre corpuri) a c─ârui suprafa╚Ť─â prezint─â aceea╚Öi str─âlucire, indiferent de direc╚Ťiile de iluminare ╚Öi de observa╚Ťie; ~tropie (v. -tropie), s. f., caracteristic─â a unui corp de a fi ortotropic; sin. ortotropism.

Ortofonie dex online | sinonim

Ortofonie definitie

Intrare: ortofonie
ortofonie substantiv feminin