Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ortodox

ORTOD├ôX, -─é, ortodoc╚Öi, -xe, adj. 1. Care ╚Ťine de Biserica cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â de religie cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â. 2. Conform cu o concep╚Ťie, cu o doctrin─â, cu dogma unei religii; (despre oameni) care urmeaz─â cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrin─â. ÔÇô Din ngr. orth├│doxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.
ORTOD├ôX, -─é, ortodoc╚Öi, -xe, adj. 1. Care ╚Ťine de biserica cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â de religie cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â. 2. Conform cu principiile tradi╚Ťionale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerat─â ca fiind singura adev─ârat─â; (despre oameni) care urmeaz─â cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrin─â. ÔÇô Din ngr. orth├│doxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.
ORTOD├ôX, -─é, ortodoc╚Öi, -xe, adj. 1. Care ╚Ťine de biserica cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â, care este conform cu doctrina acestei biserici. Numai biserica ortodox─â, cu turn bulbucat, era cl─âdire de piatr─â. SADOVEANU, O. VII 78. Ion-vod─â se ar─ât─â cre╚Ötin ortodox ca domn al Moldovei. HASDEU, I. V. 30. Dou─â biserici: una ortodox─â, alta catolic─â. NEGRUZZI, S. I 183. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â de religie cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â. 2. Conform cu principiile tradi╚Ťionale ale unei doctrine, concep╚Ťii etc.; (despre persoane) care urmeaz─â cu fermitate aceste principii. C├«te pu╚Ťin, ideea cea nou─â ajunge ╚Öi ea idee ortodox─â, un st├«lp al societ─â╚Ťii. GHEREA, ST. CR. I 299.
!ortodóx adj. m., s. m., pl. ortodócși; adj. f., s. f. ortodóxă, pl. ortodóxe
ortodóx adj. m., pl. ortodócși; f. sg. ortodóxă, pl. ortodóxe
CALENDAR ORTODÓX s. v. calendar iulian.
ORTODÓX adj., s. (BIS.) 1. adj. (reg.) românesc, (înv.) pravoslav, pravoslavnic. (Religia, biserica ~.) 2. adj., s. greco-oriental, (rar) greco-răsăritean. (Creștin ~.)
ORTOD├ôX, -─é adj. 1. (adesea s.) Care apar╚Ťine religiei cre╚Ötine r─âs─âritene. 2. Care se potrive╚Öte strict cu principiile tradi╚Ťionale. ÔÖŽ Conform cu principiile tradi╚Ťionale ale unei doctrine; (despre oameni) care respect─â cu stricte╚Ťe astfel de principii. [Cf. lat. orthodoxus, gr. orthodoxos < orthos ÔÇô drept, doxa ÔÇô p─ârere].
ORTOD├ôX, -─é adj. 1. (╚Öi s. m. f.) care apar╚Ťine religiei cre╚Ötine r─âs─âritene, (adept) al ortodoxiei. 2. conform cu principiile tradi╚Ťionale ale unei doctrine sau concep╚Ťii; (despre oameni) care respect─â cu stricte╚Ťe astfel de principii. (< fr. ortodoxe, lat. orthodoxus, gr. orthodoxos)
ortod├│x (ortod├│c╚Öi), s. m. ÔÇô 1. Persoan─â de religie cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â. ÔÇô 2. (Arg.) Prost, neghiob. Fr. orthodoxe. ÔÇô Der. ortodoxie, s. f. (religie cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â).
ORTOD├ôX ~x─â (~c╚Öi, ~xe) 1) ╚Öi substantival Care ╚Ťine de biserica cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â; propriu Bisericii r─âs─âritene. 2) (despre concep╚Ťii, opinii, doctrine etc.) Care este considerat ca fiind cel mai corespunz─âtor adev─ârului. 3) ╚Öi substantival fig. (despre persoane) Care nu recunoa╚Öte altceva dec├ót linia oficial─â. /<ngr. ort├│doxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe
ortodox a. 1. conform cu credin╚Ťa oficial─â, cu ├«nv─â╚Ť─âtura Bisericii; 2. se zice ├«n special de Biserica r─âs─âritean─â: ├«n opozi╚Ťiune cu cea catolic─â: credin╚Ťa ortodox─â nu recunoa╚Öte autoritatea papei ╚Öi permite preo╚Ťilor mai jos de episcopi s─â se ├«nsoare o singur─â dat─â; schisma ├«ntre cele dou─â Biserici dateaz─â dela 1054 ╚Öi ├«n 1700 o parte din ortodoc╚Öi fur─â adu╚Öi sub ascultarea papei (a╚Öa-numi╚Ťii Uni╚Ťi); 3. fig. conform cu adev─âratele principii, ├«n moral─â, ├«n literatur─â, etc. ÔĽĹ m. cel ce profeseaz─â ortodoxismul, drept credincios.
*ortod├│x, -─â adj., pl. m. c╚Ö─ş (vgr. orth├│doxos, d. orth├│s, drept, ╚Öi d├│xa, opiniune. V. extero-dox, dogm─â). Conform opiniuni─ş religioase considerate ca adev─ârate: doctrin─â ortodox─â. Conform opiniuni─ş religioase greco-orientale (├«n opoz. cu catolic, protestant): biserica ortodox─â (V. pravoslavnic). Fig. Conform adev─âratelor principi─ş ├«n moral─â, literatur─â ╚Ö. a. Subst. Cel ce se ╚Ťine de ortodoxie, drept credinc─şos. Adv. ├Än mod ortodox. ÔÇô Cre╚Ötini─ş ortodoc╚Ö─ş a┼ş ├«nceput a nu ma─ş recunoa╚Öte autoritatea papi─ş la 858 supt patriarhu Foti┼ş din Constantinopol. Schizma deplin─â sÔÇÖa f─âcut la 1054. La 1700 o parte din Rom├óni─ş din Transilvania (uni╚Ťi─ş) sÔÇÖa┼ş supus din no┼ş papi─ş (╚Öi bine a┼ş f─âcut!) admi╚Ť├«nd existen╚Ťa purgatoriulu─ş, dar p─âstr├«ndu-╚Ö─ş formele exterioare ale cultulu─ş oriental ╚Öi limba rom├óneasc─â ├«n ofici┼ş ├«n locu latine─ş.
calendar ortodox s. v. CALENDAR IULIAN.
ORTODOX adj., s. (BIS.) 1. adj. (reg.) românesc, (înv.) pravoslav, pravoslavnic. (Religia, biserica ~.) 2. adj., s. greco-oriental, (rar) greco-răsăritean. (Creștin ~.)
ORTOD├ôX, -─é (< ngr., lat., fr.; {s} orto- + gr. doxa ÔÇ×g├óndireÔÇŁ) adj. 1. Care ╚Ťine de Biserica cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â, care este conform cu doctrina acestei biserici. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â de religie cre╚Ötin─â r─âs─âritean─â. 2. Conform cu o concep╚Ťie, cu o doctrin─â, cu dogma unei religii. ÔÖŽ (Despre persoane) Care urmeaz─â cu fermitate, cu fidelitate (sau dogmatic) o doctrin─â, o concep╚Ťie etc. ╚Öi nu se abate de la aceasta. 3. Biserica ortodox─â = biseric─â cre╚Ötin─â din Orient, care s-a desp─âr╚Ťit de cea de la Roma dup─â Marea schism─â din 1054. Cele mai vechi biserici ortodoxe au luat fiin╚Ť─â ├«n patriarhatele orientale ale Imp. Roman (Antiohia, Alexandria, Ierusalim ╚Öi Constantinopol). Bisericile ortodoxe sunt autocefale ╚Öi corespund, ├«n general, unei ╚Ť─âri. Un loc important ├«n lumea ortodox─â ├«l ocup─â via╚Ťa monastic─â.

Ortodox dex online | sinonim

Ortodox definitie

Intrare: ortodox
ortodox adjectiv