Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru ortodiascopie

ORTODIASCOPÍE s. f. Metodă radioscopică pentru obținerea contururilor unui obiect în mărime naturală. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiascopie.
ORTODIASCOPÍE s. f. Metodă radioscopică pentru obținerea contururilor unui obiect în mărime naturală. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiascopie.
ORTODIASCOPÍE s. f. Observare prin proiectarea pe un ecran fluorescent a contururilor organelor interne ale unor vietăți, în mărime naturală.
!ortodiascopíe (-di-as-co-/-a-sco-) s. f., art. ortodiascopía, g.-d. ortodiascopíi, art. ortodiascopíei
ortodiascopíe s. f. diascopie
ORTODIASCOPÍE s.f. Proiectarea pe un ecran fluorescent a contururilor organelor pe care dorim să le observăm la radioscopie. [Pron. -di-as-. / < fr. orthodiascopie].
ORTODIASCOPÍE s. f. proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat. (< fr. orthodiascopie)
ORTODIASCOPÍE f. Metodă de examinare a contururilor unor organe interne proiectate pe un ecran fluorescent. [Sil. -di-a-] /<fr. orthodiascopie

ortodiascopie definitie

ortodiascopie dex

Intrare: ortodiascopie
ortodiascopie substantiv feminin