Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ortodiagrafie

ORTODIAGRAF├ŹE, ortodiagrafii, s. f. Form─â de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate ├«n eviden╚Ť─â conturul exterior ╚Öi m─ârimea organelor interne. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. orthodiagraphie.
ORTODIAGRAF├ŹE, ortodiagrafii, s. f. Form─â de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate ├«n eviden╚Ť─â conturul exterior ╚Öi m─ârimea organelor interne. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. orthodiagraphie.
ortodiagraf├şe (-di-a-gra-) s. f., art. ortodiagraf├şa, g.-d. art. ortodiagraf├şei; pl. ortodiagraf├şi, art. ortodiagraf├şile
ortodiagraf├şe s. f. (sil. -di-a-gra-) Ôćĺ grafie
ORTODIAGRAF├ŹE s.f. Form─â de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate ├«n mod deosebit ├«n eviden╚Ť─â pozi╚Ťia ╚Öi m─ârimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].
ORTODIAGRAF├ŹE s. f. procedeu radioscopic de punere ├«n eviden╚Ť─â a pozi╚Ťiei ╚Öi dimensiunilor reale ale organelor. (< fr. orthodiagraphie)
ORTODIAGRAF├ŹE f. Mod de reproducere a conturului exterior ╚Öi a m─ârimii unor organe interne cu ajutorul razelor Roentgen. [Sil. -di-a-] /<fr. ortodiagraphie

Ortodiagrafie dex online | sinonim

Ortodiagrafie definitie

Intrare: ortodiagrafie
ortodiagrafie substantiv feminin
  • silabisire: -di-a-gra-