Dicționare ale limbii române

O definiție pentru ortochemă

ortochemă, (engl.= otochem) particulă formată prin procese chimice, care constituie cimentul sau matricea carbonatică din rocile calcaroase (micrit, sparit). V. și alocheme. ortoclaz, (engl.= orthoclase) KAlSi3O8, s. monoclinic, tectosi- licat din grupul feldspaților alcalini (ortoclazi); min. etalon în scara Mohs (D = 6). Min. obișnuit în magmatite, vulcanite, ș. crist., migmatite și în multe roci detritice. Sin. ortoză.

Ortochemă dex online | sinonim

Ortochemă definitie

Intrare: ortochemă
ortochemă
Creare CV Creare CV